Nr. 167-168 Poezie

Soogard (poeme)

poeme
Să nu te zbați

să nu te zbați,
carnea de pe tine să ne-o păstrezi nouă, bărbaților cu care ai venit
cu trenul din Iași,
să reziști
apoi în camera de la patru să transpiri
dar să nu te zbați,
să zaci tăcută pe masă și să dârdâi,
cuvântările să treacă prin tine și să nu te atingă,
să-mi citești poezii din pelvis
și să-mi aprinzi țigara cu bricheta altcuiva,
supusă
anilor mei de beție,
supusă
palmei bătătorite,
poți face aproape orice dar să nu te zbați
astfel vor sări bucăți din tine
și mașiniștii le vor asfalta,
vei ajunge cârpa băieților de la parter
în pofida visurilor tale,
să nu te zbați în somn în încercarea lamentabilă de a satisface
un creier bolnav,
să primești și să dai din cap,
la bătrânețe vei avea din ce trăi
sub trăsăturile cristalizate nimeni nu va bănui
că ai fost o târfă somnoroasă
și anii precum un unguent
îți vor alina durerea.
evident, faptele vor fi prescrise
și-n conglomeratul sutienelor umflate
vom găsi răvașe de amor scrise de o mână sigură.

În casa de peste drum

În casa de peste drum am trăit o vreme cu Ping Su
acolo am crescut soarele
în soba de pământ

în casa de peste drum am murit o vreme
în patul cu saltea de paie
îngust

în casa de peste drum am crescut progenituri
în pustietate
cu soarele cel nou
am rupt dintr-o pâine cât să ajungă unui suflet
și am plecat pe drum singuri

în casa de peste drum nu mai trăiește nimeni
zidurile s-au aplecat
și prin crăpăturile noi
soarele a fugit
lumea cât încăpea într-o casă
a rămas să-și facă de cap

casa de peste drum a fost cumpărată
la preț mic
cei noi au găsit o față de masă
pe care concepusem odinioară
soarele și fețele noastre.

Soogard

orășel fantomatic,
cerul cremos prelins pe pardesiurile scămoase,
oamenii pleacă fiecare la inima lui,
încorsetați în propriile vicisitudini,
linși de pensula unui pictor orb.
ne-a azvârlit cineva în marea tristețe.
oamenii triști se mângâie sub scara blocului,
oamenii triști privesc în gol,
oamenii triști ies din marea mașină a tristeții,
oamenii își injectează tristețea-n vene
și-n culcușurile lor mimează actul sexual:
trist, insipid,vitriolic.
corpuri străine am găsit în dormitor,
sunt prea tânăr să mă trezesc devreme,
luminile dispar după ce trec mașinile de gunoi,
chipurile trecătorilor reflectate la infinit
într-o tristețe amorfă,
fetele slute se-ntorc de la curs,
nu ai cu cine să dormi dezbrăcat.
sunt trist pentru că mi-am îngropat câinele în curtea din spate
fără regrete ca și cum așa mi-ar fi cerut
omul de la pupitru și el trist la rândul său
pentru că așa i-a cerut omul din spatele său și el trist la rândul său
pentru că așa i-a cerut omul din spatele său și el trist la rândul său
pentru că așa i-a cerut Ping Su.
nimeni nu poate fi fericit,
am îndesat prea multe porunci în zidurile din spatele nostru.

mi-am trasat un drum pe piept pentru camioane,
sunt un animal gata să sfârtec cu dinții din spatele oglinzii
pe cel mai virtuos dușman din lume.
pe geamul micuț văd
cum trec muritorii cu pălării,
un film mediocru,
seriozitatea e frigidă
și, deși e un anotimp cu mult noroi,
m-ai sunat tu să-mi zici că te-ai măritat cu un șofer,
complexele mele sau tot ce-ai însemnat
s-au risipit în burta lui Mumu,
veșnicul meu prieten obstinat.
sunt veșted, iubito
când aflu că-mparți carnea tare de pe fese.
– probabil, ai îmbătrânit și ți-au umflat burta copiii.
– probabil, te-ai săturat să aștepți sfârșitul mizerabil.
în oglinda aburindă a unei realități precare
ți-am făcut un loc cu lama sub pomete.
duminicile dorm până la epuizare,
mă trezesc din vis în vis și cobor la prima: 15:42
feliile au format un castel pentru tinerele furnici
ce urmăresc traseul lor chimic predefinit
fără să se complice
cum mă complic eu cu fericitul Macarie din Ptinapar, care a fost bătut cu bețe.
am visat că m-am născut în burta unei babe
și auzeam cum bârfea cu Dumnezeu
blestema preafericitul prun din capăt cu o ură acră.

Susține Literomania

Despre autor

Ionuț Manea

Ionuț Manea

Ionuţ Manea s-a născut pe 20 mai 1981 în Slatina şi în prezent locuieşte în Timișoara. Este medic dentist. Publică în revistele literare: „Literomania”, „Egophobia”, „Helion”, „Liternautica”. A fost premiat în cadrul concursului „Incubatorul de Condeie” (2014), a obţinut Premiul I la Festivalul „Moștenirea Văcăreștilor” (2017), Premiul I la Concursul „Mihail Sadoveanu” (2017) şi Premiul al III-lea la Concursul Helion 2017 – toate la secțiunea proză scurtă. Membru Helion, membru onorific Salonul de literatură ,,Junimea”. Scrie și poezie. A urmat diverse cursuri de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: