Citind excelentul articol al Cristinei Modreanu „Centenarul în teatru sau De ce «Viforul»?”, m-am izbit de o altă întrebare: de ce nu inițiază artiștii români proiecte despre faptul că în România trăiesc și alte etnii, maghiari, rromi, germani etc.?
Sigur că mulți ar protesta, dar nu vorbim aici de maghiarii paraleli, cărora le e totuna cine e președintele Uniunii Scriitorilor sau care n-au fost în viața lor la un spectacol românesc și declară asta cu trufie, și nu vorbim nici măcar de maghiari. Vorbim despre români. Sînt ei curioși că în țara lor făurită acum 100 de ani trăiesc și alții, sau continuă proiectul național al unor oameni de-acum un secol? Sînt ei inspirați de situația de astăzi, sau cred că situația de astăzi e una românească și atît? Sînt ei inspirați într-adevăr, sau fac numai proiecte pentru UE, pentru banii de la Bruxelles?
Sînt multe întrebări la care nu prea am răspuns. O problemă este aceea pe care o dezbate Cristina Modreanu cu atîta eleganță: este unirea un proiect artistic contemporan, sau îl punem în scenă pe neuitatul și pateticul Delavrancea? O alta sună așa: este o sărbătoare națională o ocazie de a ne uita în jurul nostru, sau ne uităm din nou la buricul nostru foarte românesc?
