Cronici

Un altfel de pariu

Sursele de uimire care te pot împinge să deschizi această carte sunt numeroase, însă voi enumera aici doar trei dintre ele: mai întâi, Sabina Fati este o femeie care călătorește singură – curajul ei era pus în evidență în titlul cărții precedente, Singură pe Drumul Mătăsii. În al doilea rând, spațiul pe care l-a ales este destul de puțin atractiv pentru imaginarul românesc (în R’Estul și Vestul, Mihaela Miroiu și Mircea Miclea ne atrăgeau atenția asupra faptului că, în afara spațiului occidental, harta lumii rămâne destul de albă pentru noi). Nu în cele din urmă, autoarea se aventurează în zone de conflict unde simpla prezență a unui străin stârnește suspiciuni și îi pune viața în pericol.

În demersul Sabinei Fati, documentarea pe teren și în bibliotecă se completează sistematic, punându-se reciproc în lumină. Anecdotele din viața cotidiană contemporană fac foarte viu acest jurnal de călătorie, în timp ce istoria locurilor și situarea lor în contextul geopolitic îi dau profunzime și sens. Traseul începe în România și, așa cum indică titlurile de capitole, trece prin Ucraina, Rusia și Crimeea, Georgia și Abhazia, Turcia, Bulgaria. Orașele, a căror succesiune poate fi urmărită pe o hartă, trimit însă foarte adesea la un mod de organizare și de funcționare anterior apartenenței la un stat-națiune, sugerat și de hărțile regiunii realizate în diferite epoci. Este, printre altele, cazul orașului Feodosia, fostă Teodosia a grecilor, fostă Caffa, un port pe care și l-au disputat îndelung venețienii și genovezii în secolul al XIV-lea, și din care talasocrația genoveză a făcut pentru o vreme capitala Mării Negre. Ruinele fortăreței genoveze, acum învecinate cu blocuri de patru etaje din perioada sovietică, mai lasă să se întrevadă strălucirea apusă a cetății.

Notez, dintre poveștile pline de învățături ale istoriei, pe cea a prezenței tătarilor în Crimeea, de la sosirea lor în secolul al XIII-lea și până la hărțuirile la care sunt supuși după recenta anexare din 2014, căreia i s-au opus. Desprinși din Hoarda de Aur, au dominat peninsula până în secolul al XVIII-lea. La sfârșitul războiului ruso-turc, obțin autonomia față de Imperiul Otoman, la insistența rușilor. La scurt timp după aceea, Ecaterina cea Mare îl numește han pe protejatul său, Şahin Ghiran, care, din dorința de a câștiga popularitate în ochii musulmanilor, îi persecută pe creștinii din peninsulă. Potemkin, „soțul secret” al țarinei, îi ajută pe aceștia din urmă – greci, armeni și georgieni ortodocși care se ocupau de agricultură și comerț – să se refugieze în orașele de pe coastă. În scurtă vreme, Crimeea se prăbușește economic și are nevoie de sprijinul Rusiei, care o va și anexa. În ce privește tragicul episod din 1944, Sabina Fati recurge la cuvintele Ludmilei Uliţkaia din Medeea și copiii ei, plasate în motto (sugestiile bibliografice literare abundă în carte): „i-am povestit cum i-au deportat pe tătarii din regiune în două ore, nelăsându-i să-și adune lucrurile, și cum (…) șefa de partid i-a evacuat chiar ea pe tătarii de la noi, ajutându-i la bagaje și cu lacrimile curgându-i șiroaie, iar a doua zi a suferit un șoc”.

Întâlnirile cu locuitorii ocupă un loc aparte în călătoria în jurul Mării Negre și implică reacții diverse, de la primirea caldă și generoasă, trecând prin indiferență sau neîncredere, și ajungând până la ostilitate. Un episod absolut tulburător are loc la Odesa, unde amenințarea care planează asupra străinei nu este fățișă, cum se va întâmpla la Sevastopol cu șoferii de taxi strânși în cerc pentru a o intimida pe „americancă”, ci ia chipul curtoaziei sub care se ascunde o durere niciodată vindecată, provocată de atrocitățile comise de soldații români la Odesa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. „Îmi culeg rucsacul în fugă și plec năucă, ușurată că am scăpat și în același timp simțindu-mă vinovată că nu pot face nimic”, notează Sabina Fati, la sfârșitul acestei întâlniri cu un bătrân evreu de 90 de ani, „redusă la rolul de spectator al unor istorii care au distrus, prin brutalitatea lor remanentă, atâția oameni, că o parte dintre ei încă mai trăiesc în vechiul coșmar și nimeni nu-i poate consola vreodată”.

Sabina Fati ne amintește mereu că facem parte din zona Mării Negre, contextualizând, de exemplu, invazia Rusiei pe teritoriul Moldovei și al Țării Românești în timpul Războiul Crimeii (1853-1856), ca ripostă față de Imperiul Otoman, sau amintindu-ne „de ce România a fost cauza bătăliei pentru Sevastopol” în secolul următor, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Să remarcăm, în trecere, că subtitlurile promit mereu o poveste care stârnește interesul sau curiozitatea. Un episod de la Samsun, în Turcia, se numește „Cum mi-am petrecut lovitura de stat și de ce au ratat militarii puciul”.

Lectura cărții ne îmbogățește și cu trimiteri la viața unor artiști plasați în cadrul lor de lucru sau de origine. În Crimeea, povestea orașului Feodosia e asociată și cu figura pictorului armean din secolul al XIX-lea Ivan Aivazovschi, cu tablourile sale cu teme marine și mai ales cu renumitul „Al nouălea val”, simbol al unei amenințări devastatoare (Sabina Fati mărturisește că a fost fascinată în copilărie de o reproducere a acestui tablou, dăruită mamei sale de un prieten). Evocarea lui Cehov în „Dacea Albă” de la Ialta concurează cu referințele la „Riviera lui Hades” (expresia îi aparține lui Churchill) și la întâlnirea care a marcat atât de puternic politica mondială din a doua jumătate a secolului trecut. Volumul este ilustrat generos cu fotografiile autoarei. Cu siguranță că anexa gurmandă consacrată dulciurilor pe care le putem mânca în jurul Mării Negre sporește și ea caracterul atractiv al cărții.

Ocolul Mării Negre în 90 de zile este, poate, un pariu, ca romanul lui Jules Verne, la al cărui titlu face aluzie, dar un pariu lipsit de optimism, care ne arată că drumul acesta, atât de fragmentat de conflicte, mai poate fi, totuși, imaginat și realizat. Admirabila călătoare ne invită să privim cu mai multă atenție un spațiu din care facem parte, ne oferă exemplul deschiderii față de oameni și lecția voinței de a înțelege lumea direct de la sursă, din informații verificate și trăite, consolidate de o temeinică documentare.

Sabina Fati, Ocolul Mării Negre în 90 de zile. Șapte țări, opt granițe și o lovitură de stat în prime-time, Editura Humanitas, 2016

Despre autor

Monica Salvan

Monica Salvan

Monica Salvan este jurnalist cultural. Din noiembrie 2014 lucrează la Muzeul Național al Literaturii Române din Iași și contribuie la organizarea festivalului FILIT.

Scrie un comentariu