Plicul lui Pașadia

Un om așa cum e

„Ca să scap de ceea ce am scris”, îi răspunde Andrei Vieru lui Cătălin Ștefănescu la întrebarea de ce publică, și-mi devine simpatic pe loc.

Nu vreau să mă amăgesc spunînd că sînt de acord cu el pentru că am fi la fel. Sînt mult mai multe spaime și orgolii în mine ca să formulez așa o frază. Răspunsul dat de pianistul și scriitorul român care trăiește la Paris a avut, însă, o concordanță cu personalitatea lui, așa cum s-a relevat în emisiunea Garantat 100 %: un om înalt, firav, ușor adus de spate, cumpătat.

Cînd a cîntat un moment muzical Schubert, i s-au văzut și celelalte valențe sufletești.

Mărturisesc că sînt sceptic cînd citesc despre cineva că e urmașul lui Cioran. Trebuie să fii foarte singuratic, foarte inteligent, foarte sensibil, plin de poze și de experiențe umane teribile; trebuie să fi văzut un război. Faptul că scrii fraze aforistice nu te face încă Cioran.

Dar dacă ești tu însuți, asta te face mai mult decît Cioran. Și Andrei Vieru, răspunzînd întrebărilor lui Cătălin Ștefănescu, a fost el însuși, a fost congruent cu sine, a făcut figură de om cult, manierat sufletește, care știe unde-i e locul. Să scrie fraze cioraniene cine-o vrea, să creadă că e Cioran și să fie sănătos; un om care e el însuşi este şi mai mare lucru.

În foto: Andrei Vieru

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu