În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a treizecea și opta parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.
41
Straturi suprapuse, şiruri de coline desenate cu cretă moale. Pământul se răcea cu fiecare zi. Iarba era acoperită de umezelile toamnei, linsă de brumă. Deja era nevoie de mai multă energie pentru a scoate apa din fântână, iar spălatul de dimineaţă la fântână cerea eforturi în plus. Se căutau haine de lână. Eu le-am scos din dulap şi am constatat, speriat, cum moliile s-au preumblat prin ele fără ruşine. Era o vreme cu soare blând, care nu mai atingea înălţimi şi, adesea, dispărea în aburi şi fum. Zile numai bune pentru a face curăţenie în jurul casei, a monta obolanele, a înveli ţevile fântânei cu vechi saci de cartofi, a astupa găurile şopronului cu tablă. Munci care nu mai erau adevărate munci. Pregătiri pentru un timp al lâncezelii, al amorţirii. Surprinzătoare era capacitatea aerului. Era ca şi cum s-ar fi mişcat zgomotele într-un vacuum, într-o încăpere care-şi ţinea respiraţia. Fiecare pas pe pietre se articula clar, avea ecoul său ascuţit, precis, care la fel de ascuţit şi precis ajungea la marginea pădurii ori şi mai departe, sus, la marginea norilor. Încă tot se mai distingea ceva din clinchetul clopoţeilor de la gâtul vitelor, chiar dacă ele de mult fuseseră adunate în grajduri. Erau zile vulnerabile, altfel decât celelalte. Zile din mătase sălbatică venită din Shnatung. Dumnezeule, m-am trezit exclamând, asta e frumos! Aproape de necrezut cum înălţimi de două, trei mii de metri, stânci colţuroase se transformau în sculpturi din lumină, în sepale şi flori de toamnă. Transformarea granitului în ceva eteric, străveziu, o adevărată alchimie a toamnei, mă copleşea.
Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui” (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)
Photo by Nathan Anderson on Unsplash
Scrie un comentariu