EcoLogica

Vina în ecologie

Scriam într-un articol anterior despre cum am aflat, după ceva vreme de susținut ateliere de mediu, că a-i face pe oameni să se simtă vinovați pentru că nu au obiceiuri suficient de ecologice nu (mai) funcționează. În principal, din cauză că genul acesta de comunicare a fost folosit în exces în ultimele zeci de ani – multe dintre marile organizații ecologiste au organizat happening-uri în care îi „prindeau”  pe oameni asupra faptului ne-ecologic și îi supuneau oprobriului public.

 

Publicul-țintă a trecut, însă, de etapa în care face sau nu face lucruri de frica repercusiunilor sau a opiniei publice. De câte ori cineva încearcă să dojenească pe altcineva legat de comportamentele mai mult sau mai puțin ecologice, este întâmpinat cu ochii dați peste cap a exasperare.

Totuși, ce funcționează? Am încercat să mă pun în pielea cui primește mesajul și, pentru mine, ar fi eficient să fiu ajutată să-mi pun întrebările corecte:

  • Ce impact are fiecare dintre gesturile mele zilnice asupra mediului și a mea? (de exemplu, alegerea de a colecta separat sau nu – care sunt consecințele trimiterii tuturor deșeurilor la groapa de gunoi?)
  • Merită sau nu, din punctul meu de vedere, să schimb acest gest?
  • Ce efort ar necesita această schimbare?
  • Cum voi ști că am avut succes? (parametri concreți – de exemplu, îmi propun să reduc la 30% cantitatea de gunoi menajer, colectând separat cât mai multe dintre reciclabile)
  • Dacă este vorba despre un obicei mai complex, cum aș putea să îl împart pe pași mici și comozi? (revenind la exemplul cu colectarea separată, pașii ar putea fi contactarea colectorului de deșeuri pentru a afla ce fracții reciclabile colectează; reorganizarea bucătăriei pentru a face loc mai multor coșuri; achiziționarea coșurilor; începerea colectării separate)
  • Care ar fi posibilele dificultăți pentru care trebuie să fiu pregătită? (pentru același exemplu – ambalaje din materiale mixte sau greu de curățat, oboseala care mă împiedică să depun efortul etc.)
  • Cum pot preveni ca aceste dificultăți să mă facă să renunț? (de exemplu, la început îmi „dau voie” să nu curăț pentru colectare separată și să arunc la menajer 3 obiecte pe săptămână; sau, dacă sunt obosită, pot pune deoparte ambalajele mixte și voi separa materialele când voi fi mai odihnită, astfel încât întreg procesul să nu devină o obligație chinuitoare.)

Un alt aspect foarte eficient în ceea ce mă privește este exemplul personal, însă fără „încercarea de a converti”. Am preluat o mulțime de obiceiuri pur și simplu văzând persoanele din jur că fac lucrul respectiv. Acesta ar putea fi încă un argument pentru care merită să adoptați un obicei ecologic – veți fi contagios/contagioasă.

Nu în ultimul rând, funcționează bine opusul dojenii – „prinde-i făcând ceva corect”. Dacă observați că un apropiat se străduiește să trăiască mai prietenos cu mediul, nu vă sfiiți să îl/o apreciați cu voce tare – este o încurajare care are șanse mari să dea roade.

Așadar, da, se poate ecologie fără ceartă. Mai mult, eu sunt destul de convinsă că este metoda cu cele mai mari șanse să prindă la „publicul larg”. În special pentru că ne apropiem de Sărbători, dacă ne găsim în situația de a propune un comportament ecologic, merită încercat s-o facem cu… duhul blândeții.

Dacă aveți la activ experiențe legate de adoptarea obiceiurilor prietenoase cu mediul, m-aș bucura să scrieți despre ele în comentarii. 

Sursă foto: Pixabay

 

Parteneriat media

Despre autor

Irina Vasilescu

Irina Vasilescu

Irina Vasilescu este ONG-istă de când intrat în câmpul muncii. Acum creează atelierele EcoLogos pentru om și natură în echipa Asociației SNK.

Scrie un comentariu