Are și moartea preferații ei. Sau mai corect ar fi să spun: nemurirea. Despre mulți mari actori trecuți în neființă aud mereu, și pe bună dreptate: cine ar putea concepe o istorie a teatrului și a filmului românesc fără Leopoldina Bălănuță, Gheorghe Dinică, Amza Pellea? Dar ca peste tot, și aici sînt mari uitați, defavorizații soartei. Acum mă gîndesc în primul rînd la Petre Gheorghiu.
Și mă gîndesc nu pentru că l-aș iubi mai mult decît pe Rodica Tapalagă sau pe Octavian Cotescu. Îl iubesc pentru el însuși, nu în comparație cu alții. Îmi place cum intră, decepționat nevoie mare, în rolul lui Trahanache din legendara „O scrisoare pierdută” a lui Ciulei, sau în Bibicul din „De ce bat clopotele, Mitică?”. Sau cum își nenorocește fiica și viața în „Ion” – bineînțeles, spun asta nu ca laudă pentru personajul pe care îl joacă, ci pentru jocul lui formidabil. Îmi place că e proteic, că are mai multe fețe și le poate arăta ca un actor veritabil. Și nu înțeleg cum viața sau moartea sau mass-media aleg pe cine să amintească încontinuu și pe cine nu.
Sigur că, dintr-un anumit punct de vedere, este totuna. Valoric vorbind, Petre Gheorghiu nu e cu nimic mai prejos decît cei pe care i-am enumerat. Undeva, pe un plai supraceresc, el stă oricum alături de ei. Și asta e tot ce contează de fapt.
În foto: Petre Gheorghiu în rolul lui Trahanache („O scrisoare pierdută”, regia: Liviu Ciulei)
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu