Sînt de-a dreptul decepționat ori de cîte ori caut literatură română pe internet. Nu găsești aproape nimic, ce găsești totuși este într-o dezordine totală, hipersubiectiv și total neprofesionist. Ileana Mălăncioiu, Sadoveanu, Petru Dumitriu, Ivasiuc – poți căuta orice, n-o să găsești nimic util.
În Ungaria, de pildă, există un Muzeu al Literaturii „Petőfi” care editează site-ul „Digitális Irodalmi Akadémia” (Academia de Literatură Digitală) și care digitalizează opera multor scriitori (acum, datorită unei decizii superficiale a actualului guvern, ei au devenit și mai mulți). Poți găsi aici scriitori care și-au început cariera în secolul al XX-lea și scriitori care trăiesc încă și azi. Poți citi acolo biografia lor, recenziile și monografiile scrise despre ei, portretele lor făcute de pictori. Toate operele lor sînt digitalizate, ordonate după diferite criterii, poți căuta după texte sau după volumele apărute. Sigur, sînt autori care au niște moștenitori teribili și ei nu se află încă acolo, dar ce se putea face s-a făcut.
În definitiv, asta înseamnă să ai grijă de tradițiile tale, nu lacrimile de crocodil care deplîng inflația noțiunii de „patrie” sau gesticulația exagerată vizavi de faptul că unii sau alții îl parodiază pe Eminescu. Trăim într-o epocă în care cărțile nu sînt de ajuns, operele trebuie să fie găsite și pe internet. Să nu dai de „Vestibul”, de „Frații Jderi” sau de „Urcarea muntelui”, să nu le poți citi stînd la calculator, ei bine, așa ceva nu se pomenește.
Dați exemple de situri-bune, rele-care să vă susțină afirmațiile.