În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem un grupaj de poeme de Gerhard Meier, poeme publicate în antologia „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”.
La oboseală
Arată-te ignorant
ocupă-te
(eventual sperietoare de păsări
prin lanurile de porumb)
Și pietre de hotar
cresc
precum fructele.
Comic
cât de longevive
pot fi cântecele
dulci cântece
și-ncrustate cu viață.
Idilă
Clopotele sună
și plouă
și fete bătrâne
își luminează odăile
și privesc în josul străzilor
și este sâmbătă
Casa are acoperișul său
copacul frunzele sale
rentierul locul său
la fereastră.
De-a lungul străzii fluieră o mierlă
Vântul dinspre răsărit
linge străzile
Pavajul din piatră de sub Urechile Acului
e umed o să
plouă
Pietrarii
așează pietre la vedere
frizerii spală păr cu grămada
comentatorii își pierd
controlul
Între timp
vântul s-a întors
De-a lungul străzii fluieră o
mierlă.
Inima mea
Trebuie să am o inimă
din fier
o simt
oxidată
Seamănă cu bunul
cocoș
ce-mpodobește
turla bisericii
Și se-nvârte cu
vântul deodată
și trăiește ca el
pe burta
subțire
Și cântă
atunci când
îngheață.
Gerhard Meier (1917-2008) debutează la vârsta de cincizeci de ani. Abia după publicarea primului său roman, la șaizeci de ani, creația sa începe să fie atent (re)citită, receptată și concret apreciată prin premii naționale și prestigioase premii internaționale: Handke împarte cu el „Premiul Kafka”, după care Meier primește premiile „Petrarca”, „Fontane”, „Hesse”, „Gotfried Keller”, „Heinrich Böll”… A locuit în sătucul Niederbipp (Elveția) pe care îl părăsește foarte rar, și doar pentru scurt timp. „Lumea există, în primul rând, atunci când este formulată, cuprinsă în limbă”, spune Meier. Scrierile sale conțin un amestec fericit de naivitate cu ironie, spontaneitate cu comentarii despre poezie, muzică, pictură; portrete, descrieri de natură, de întâmplări dramatice ori doar domestice, analiza unor stări sufletești prin prisma unui bun psiholog, totul orchestrat cu o fină, discretă doză de ironie, de umor bine temperat. Un scriitor care te fascinează. Cărțile sale au fost traduse în iatliană, franceză, engleză etc. (Radu Țuculescu)
Sumar Literomania nr. 173
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu