„Iarnă de demult” de Salvatore Quasimodo

Dominique Ilea revine cu un nou grupaj de traduceri din poezia universală, numit „Le mythe de l’éternel visage”. În acest număr, vă propunem poemul „Iarnă de demult” de poetul italian Salvatore Quasimodo (1901-1968).

Salvatore Quasimodo

Iarnă de demult

Dorință de mâinile-ți luminoase
în penumbra focului din vatră:
miroseau a gorun și a roze;
a moarte. Iarnă de demult.

Păsările își căutau meiul
și deveneau deodată de nea;
la fel cuvintele.
Un strop de soare, un nimb de înger,
pâcla apoi; și copacii;
și noi plăsmuiți din văzduh dimineața.

Sumar Literomania nr. 179

Susține jurnalismul cultural independent

Dacă îți place Literomania, donează pentru a contribui la continuarea proiectului nostru. Îți mulțumim!