Rumbi a început numărătoarea inversă, e 1 decembrie și am intrat în luna lui Moș Crăciun. El face o scrisoare cu cadourile dorite, de azi va mânca în fiecare zi câte o bombonică din cartea-calendar care ascunde, în 24 de mici cămăruțe, câte o surpriză dulce care face așteptarea Moșului mai plăcută.
Rumbi abia așteaptă sacul cu daruri. De săptămâni întregi îl frământă gândul vizitei celei mari de sub bradul împodobit. Va fi și el unul din copiii care vor primi ceea ce au cerut. Moșul e bun cu copiii, el se pregătește un an întreg pentru ei. Moș Crăciun e împărțitorul universal al darurilor.
Rumbi cade pe gânduri. Așază deoparte lista cu daruri pe care o va pune mâine la poștă, spre Korvatunturi, Finlanda, unde se află satul lapon al lui Moș Crăciun.
Noi ce îi luăm anul ăsta lui Moș Crăciun? mă întreabă el. Moșul ne aduce nouă daruri, noi nu îi aducem lui nimic, îi explic eu, dar îmi dau seama, pe măsură ce rostesc aceste cuvinte, că nu e bun acest obicei al oamenilor de a nu îi da Moșului nimic.
Rumbi insistă. Trebuie să îi dăm și noi lui Moș Crăciun un dar, oricât de mic, el se ostenește pentru noi toți. Stai să mă gândesc ce ar fi potrivit. Gata, știu! Să îi dăm Moșului icoana, neapărat o icoană dintre ale tale, tu ai multe, te poți lipsi de una de dragul lui Moș Crăciun, așa-i? Și vreau să îi mai pun o farfurie cu banane și portocale, pentru că sigur nu au acolo la Korvantuturi, e mereu zăpadă și nu crește nimic, cresc doar jucării în atelierul cu spiriduși lucrători.
Am să îi las două scrisorele lângă farfurie. Pe una să scrie așa, dar te rog, mama, să o scrii tu, că eu abia învăț literele și nu sunt sigur pe mine: obligat mănânci astea, Moșule, că ești obosit după ce ai muncit să aduci cadouri pentru toți copiii din lumea asta. Și pe a doua o scriu eu și să îmi spui ordinea literelor, vreau să îi zic Moșului că mi-e drag de el.
Cartea cu viața lui Moș Crăciun Rumbi o răsfoiește pagină cu pagină, de câteva seri încoace. În ce etapă om fi acum? Atunci când spiridușii ne veghează să vadă dacă suntem cuminți? Dar eu am fost cuminte, mama?
Uite mă culc târziu, dar măcar sunt cu gândul la Moș Crăciun și asta e o faptă bună.
Vreau să facem lista de acum, mama. Va fi lungă lista. Vreau și jocuri, și o geacă mișto. Dar poate alți copii nu au geci, iar eu am mai multe, chiar dacă pentru iarna-iarnă nu am, adică din aia groasă.
Ah, știu, laponezii au carne acolo pe la Polul Nord? Au doar de ren, cred. Să îi faci Moșului vită, vita ta bună, din pastramă, cum ne faci mie și lui Minu duminica, să vadă și el cum e.
Și Moș Crăciun apare tocmai în ziua lui Hristos! Cum de s-a gândit Moșul să bucure copiii chiar de ziua Lui! Iar Hristos e bebeluș, e prima lui zi pe Pământ! Peste câteva săptămâni, deci, se va naste și va plânge precum copiii la început de viață, când e totul greu și nou și frumos și multe sunt încă neîntâmplate. Și nu există încă păcate, dar nu există nici mântuire. Dar ieslea lui Iisus o putem vizita după ce se naște El? Îi putem aduce și noi daruri lui Hristos? Sau vine el la noi în casă precum Moș Crăciun? Că dacă tot îi pregătim un cadou Moșului, să îi facem și lui Iisus un cadou, mama.
Da, știu, chiar dacă Hristos va fi bebeluș peste câteva săptămâni când abia se naște și poate nu înțelege ce am să scriu, peste câțiva ani când va învăța să citească, El va vedea scrisoarea mea!
Și eu am să scriu acolo în scrisoarea mea pentru El, că vreau și lui să îi facem scrisoare: Doamne, eu te iubesc de dinainte de a te naște anul ăsta, eu te iubesc de șase nașteri și șase Crăciunuri pentru că am șase ani și te știu deja de ceva vreme. Și am să aștept să crești și să Te faci mare și să mă aperi, așa cum o faci zi de zi, cu mine, atunci când ești mare, că de obicei Tu ești mai mare ca mine, mai mare ca noi toți, adică în toate celelalte zile ale anului.
Dar până atunci, am grijă eu de Tine în prima zi de Crăciun, că e ziua Ta și noi ne bucurăm că abia te-ai născut. Și vreau să îți dau în dar scrisoarea mea. Acolo am să îți mai scriu: Iisus, eu te iubesc. Și dacă vrei, poți gusta și tu din bananele și portocalele pentru Mosul! Și din pastrama mamei! Și atunci când vii la noi, după ce Te naști, să știi că poți rămâne mereu în casa noastră, Doamne!
Scrie un comentariu