În timp ce pedalez la bicicleta de cameră, ascult audiobook-uri. Ieri am dat de „La țigănci”, în lectura lui Victor Rebengiuc, și m-a frapat un lucru la care nu mă gîndisem pînă acum în legătură cu nuvela eliadescă: împletirea culturii cu erotica. Profesorul Gavrilescu, care dă lecții de pian și este un om cult care a trăit „un vis de poet”, ajunge într-un bordel fantastic, unde trăiește o experiență nemaiîntîlnită. Îndrăznesc să spun că fără împletirea despre care am vorbit experiența n-ar mai fi atît de inedită: fără muzică, Hildegard și poezie, ea ar fi tot atît de palpitantă poate, dar total diferită.
Una dintre micro-prozele marelui scriitor maghiar István Örkény se numește „Italia”. Dirijorul italian dirijează „Balul mascat”, după care încearcă să-și găsească o companie plăcută. Tocmindu-se cu domnișoara profesionistă, prețurile oferite de părțile negociatoare sînt de fapt numele marilor secole ale Renașterii: cinquecento, quattrocento.
Ambele genii și-au dat seama de un lucru simplu, dar care trebuie mereu amintit: cultura nu există fără erotică, fără parabolă, fără să rămînă mereu ceva de nespus și care nici nu trebuie spus; iar erotica înseamnă exact știința asta de a dezbrăca fără a smulge, pasiunea asta mereu controlată, controlul care scapă mereu. Eliade a scris asta într-o povestire lungă; Örkény, într-o jumătate de pagină – fiecare conform structurii sale scriitoricești. „La țigănci” și „Italia” sînt două capodopere care spun multe, dar nu totul. Veritabile opere erotice.
În foto: secvență din spectacolul „La țigănci”, după Mircea Eliade; regia: Andrei și Andreea Grosu
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu