Dedicăm acest număr al Literomaniei lui Alexandru Mușina (1 iulie 1954 – 19 iunie 2013), poet, teoretician și profesor. Aș adăuga, de asemenea, mentor și prieten. Poet de forță al generației ’80, Alexandru Mușina a fost, în raport cu regimul comunist, un noncoformist, iar după 1989, un neobosit contestatar, un polemist de serviciu („A. M. zis și Gică-Contra”, semnează într-o scrisoare din 2004), al cărui ascuțit spirit critic demantela cu răbdare și ironie absolut orice, mergând de multe ori până la impertinență cu considerațiile sale, de la viața politică a anilor ’90-2000, până la viața literară a aceleiași perioade. Nimic nu-i scăpa acestui profesionist al obiecților. Vezi, în acest sens, epistolarul său de la Olănești cu Virgil Podoabă și Al. Cistelecan din „Scrisorile unui fazan” (Editura Cartier, 2006) și „Scrisorile unui geniu balnear” (Editura Aula, 2007).
De la „Cinci” la „Budila-Express”. Alexandru Mușina, un poet al generației sale
Probabil dacă nu ar fi fost așa, nu am fi avut superbul „Budila-Express”, poem deja legendar, prezent, din câte știu, și în manualele școlare, comparat de multe ori ca amploare și influență cu „Howl” al lui Ginsberg. Dar, de asemenea, nu am fi avut nici celelalte poeme, unele chiar mai bune, sau în orice caz mai puternice decât „Budila-Express”, apărute în volume publicate după 1990. Debutul literar în volum al lui Alexandru Mușina s-a întâmplat în 1982, într-un volum colectiv, „Cinci” (Editura Litera, 1982; reeditată în 2011, la Tracus Arte), un fel de eludare a cenzurii comuniste din partea unor tineri poeți frondiști, novatori, și aici mă refer la, bineînțeles, Alexandru Mușina, dar și la Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdan Ghiu și Ioan Bogdan Lefter. Modelul se va repeta și în cazul antologiei „Aer cu diamante” (apărută tot la Editura Litera, în 1982, cu poeme de Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Traian T. Coșovei și Ion Stratan; reeditată în 2010, la Editura Humanitas), iar mai târziu, în cazul antologiei „Pauză de respirație” (Editura Litera, 1991, cu poeme de Simona Popescu, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, autori care fac parte din „Grupul de la Brașov”, mentorat de Alexandru Mușina).
În 1984, Alexandru Mușina publică „Strada Castelului 104” (Cartea Românească, 1984), volum pentru care a primit Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, premiu acordat de-abia în 1987, din cauza unor probleme birocratice și de cenzură. Poemul „Budila-Express”, prezent în antologia „Cinci”, nu a mai fost inclus în acest volum din 1984 (sau mai bine spus, a fost scos). Ioan Șerbu, în cartea sa „Școala de la Brașov” (Casa de pariuri literare, 2024, p. 180), vine cu o informație interesantă, și anume că „Budila-Express” ar fi apărut, în anii ’80, într-o antologie numită „Vântul care nu mai vine” (informația apare într-o fișă de urmărire a lui Alexandru Mușina de la Securitate, prin urmare titlul poate fi notat greșit; să fie vorba despre „Vântul care vine. Antologia tinerilor poeți români (ediție bilingvă)” a lui Tiberiu Herdean, apărută în 1986, la Editura Tankonyvkiado? nu pot confirma, este un volum rar despre care nu am găsit informații). De-abia în 1992 poemul va fi reluat în volumul „Lucrurile pe care le-am văzut (1979-1986)” (Cartea Românească), iar în 1994, a apărut în franceză, la Editura Créaphis (traducere din română revăzută și completată de Rémy Hourcade), sub forma unei plachete, în colecția „Les Cahiers de Royaumont” (colecție dedicată publicării textelor traduse colectiv în cadrul seminarelor literare internaționale organizate la mănăstirea Royaumont). Ca o paranteză, în aceeași colecție „Les Cahiers de Royaumont”, a apărut, tot în 1994, „Ruleta rusească” („La roulette russe”) a lui Ion Stratan.
Cam atât despre poetul Alexandru Mușina de dinainte de 1989. În rest se poate vorbi în această perioadă despre polemistul Alexandru Mușina, cel care intră în conflict cu revista „Astra” din Brașov (mai exact, cu redactorul-șef al acesteia, Daniel Drăgan; totuși, să nu uităm că, în 1982, în revista „Astra”, Mușina definește postmodernismul ca pe un „nou antropocentrism”), cel care publică un text incomod în „Caiete critice” (nr. 1-2, 1986), atacând ideea unui postmodernism românesc.
Alexandru Mușina la catedră, exigent și generos
După 1989, Alexandru Mușina, pe lângă faptul că are un rol esențial în fondarea, în 1990, a revistei „Interval” (mai târziu, va pune umărul și la înființarea revistei „Corpul T”), se implică în crearea catedrei de Filologie din cadrul Universității „Transilvania” din Brașov, unde, din 1992, va fi lector, apoi conferențiar de literatură comparată și folclor.
L-am avut profesor la cursurile din cadrul masteratului de „Literatură și comunicare”, între 2006 și 2008. Materiile predate de Alexandru Mușina: „Scriere creatoare”, „Gândire critică”, „Redactarea revistelor și publicistică culturală” și „Editarea și redactarea cărților”. Aș putea spune despre el că a fost un profesor exigent, dar și foarte generos (a ajutat mulți studenți să debuteze cu poezie și proză; unii au dispărut din lumea literară, alții au perseverat). Avea un farmec aparte, un soi de șarm hipnotic, și după cum spuneam, o exigență, care te provocau (da, era și un provocator!) și te îndemnau să nu lași ștacheta prea jos la cursurile lui.
Un centru de putere editorială la Brașov
Spre sfârșitul anilor 1990, posibil în 1999, Alexandru Mușina a înființat Editura Aula, vrând să demonstreze că se poate crea un centru de putere editorială și în provincie. Sau cel puțin, că pot exista edituri vizibile, cu potențial editorial și în afara Capitalei. Ce-i drept, veniturile serioase proveneau din carte școlară și manuale auxiliare, însă, alături de revista „Interval”, editura lui Mușina a impus Brașovul, chiar dacă pentru o scurtă perioadă de timp, pe harta culturală a vremii. Aici a apărut, de exemplu, în 2001, trilogia de cronici literare a lui Nicolae Manolescu, „Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu”, un eveniment important la acea vreme. În 2000, publică ediția a doua a importantei „Antologii a poeziei generației ’80” (apărută inițial în 1993, la Editura Vlasie), dar și volumul „Paradigma poeziei moderne” (2004), pe care aș recomanda-o oricărui poet în devenire (din păcate, nereeditată). Tot aici, Mușina și-a publicat volumele de poezie „Personae”, „Hinterland”, „Poeta, poetae”, „Album duminical”, antologia „Poeme alese. 1975-2000”, volume valoroase acum pentru colecționari, dar și romanul „Nepotul lui Dracula” (2012), roman care nu a mai fost reeditat și despre care veți găsi un scurt text în acest număr al Literomaniei.
„Mi-am pierdut fervoarea, mi-am pierdut strălucirea”
Alexandru Mușina își pusese mari speranțe în acest roman experimental. Era primul lui roman. Din păcate, și ultimul. Iată ce scria în perioada mai-iunie 2012, pe când „Nepotul lui Dracula” își pregătea ieșirea în lume (citatele, de o franchețe dură, însă de o duritate trucată tocmai pentru a șoca, sunt preluate din revista „Manuscriptum”, nr. 2, 2017):
„Tot aștept să pun mâna pe roman (apărut dar încă la București). Și după aceea? Mai am, oare, la dispoziție, energie să mă apuc de altul? Va trebui să mă agit cu promovarea celui deja scris, să fac un ban pentru editură. Banii și iar banii! Mereu obsedat de ei, deși nu mai sunt sărac. O inerție absurdă: când eram sărac nu-mi păsa, acum mi-e frică de sărăcie. […]
Trebuie să fiu pregătit: apariția romanului ar putea să stârească un val de adversități. Ideea ar fi să nu răspund, dar teamă mi-e că voi pune paie peste foc. Sunt o natură sensibilă, reactivă. Dar îmi doresc să fiu iubit de toată lumea?! Pe buza nevrozei. Esențial e să-mi văd de sănătate. Și să mai scriu: poezie, alte romane, chiar teatru. Nici nu prea am altceva de făcut. […]
Probabil că Toni Nicolae are dreptate: romanul nu va avea succes pentru că e prea sofisticat. Nu prea există public pentru el (ca și în cazul romanelor lui Caius). De aceea ar trebui să nu mă mai frământ, să nu-mi fac iluzii, în nici un caz să mă oftic. Mai ușor mi-ar fi dacă m-aș apuca de scris altceva, dar stau mereu cu sufletul la gură să văd ce reacții va trezi. […]
Scriu prea mult, tot scriu, aici, aiurea. Ovidiu Simion mi-a atras atenția că romanul suferă de o anumită platitudine stilistică. Dar așa sunt eu, ăsta e nivelul la care am ajuns: mi-am pierdut fervoarea, mi-am pierdut strălucirea. Mi-a rămas doar dispoziția, viziunea comică. Comicul e manifestarea disperaților cu insuficientă energie pentru a ajunge la tragic. Tragicomicul nu e la mijloc între ele, ci altceva, în care disperarea e controlată, modelată de o răceală a detașării aproape maladivă. Tragicomedia aparține celor care au suferit foarte mult, dar nu-și pot găsi liniștea nici în tragedie, nici în comedie și proiectează un timp tranzitoriu, nevrotic, un univers din care nu poți să ieși nici prin râs, nici prin katharsis…”
Ce a rămas după Alexandru Mușina
Acesta a fost ultimul Mușina, care se va grăbi să plece dintre noi în 2013. A rămas moștenirea sa.
Operele complete Alexandru Mușina au apărut în două ediții la Tracus Arte (în 2015 și, respectiv, în 2024). În 2014, același Tracus Arte a inițiat Concursul Național de Debut în Poezie „Alexandru Mușina”. Proiectul este organizat în colaborare cu Facultatea de Litere a Universității „Transilvania” din Brașov și S.C. Aula Magna (de care a aparținut editura fondată de Mușina), iar premiul constă în publicarea la Editura Tracus Arte a volumelor câștigătoare. Printre poeții tineri lansați prin intermediul acestui concurs se numără Sabina Comșa, Simona Nastac, Andrei-Codrin Bucur, Lena Chilari sau Antonia Andra Mihăilescu.
La Brașov, se întâmplă de ceva ani buni evenimentul „Dactăr Nicu’s Skyzoid Poets”, un concept gândit și pus în practică de poetul Robert Elekes (numele evenimentului vine de la „Dactăr Nicu & his Skyzoid Band”, volum postum din 2013 al lui Alexandru Mușina). Evenimentul este găzduit de hub-ul cultural „Tipografia” și realizat în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității „Transilvania”, oferind tinerilor poeți oportunitatea de a debuta sau de a performa alături de nume importante ale literaturii române contemporane.
În 2024, Casa de Pariuri Literare a realizat o serie de documentare, o trilogie mai exact, în cadrul unui proiect AFCN, despre Alexandru Mușina: „Strada Castelului 104”, „Budila-Express” și „Regele dimineții”. Tot în cadrul aceluiași proiect, a apărut o serie de patru ziare culturale tipărite, dintre care unul dedicat poetului brașovean. Dar proiectul CDPL nu s-a limitat doar la aceste lucruri, aducând în prim-plan și două volume mai mult decât valoroase: „Școala de la Brașov” de Ioan Șerbu (volum în care sunt multe lucruri inedite despre Mușina și legăturile sale cu discipolii din „Școala de la Brașov”, și anume cu Simona Popescu, Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea) și „Lecțiile deschise de literatură ale profesorului A.M.” de Octavian Soviany, o carte dedicată poetului, teoreticianului, eseistului și prozatorului Alexandru Mușina. În 2025, Universitatea „Transilvania” din Brașov i-a dedicat lui Alexandru Mușina expoziția „Lucrurile pe care le-am văzut”, găzduită de Centrul Multicultural. Curatorul expoziției a fost Tania-Maria Mușina, iar materialele expuse au cuprins fotografii de epocă, documente personale, manuscrise olografe și lucrări vizuale semnate de artiști precum Tudor Jebeleanu sau Dan Perjovschi.
Nu vreau să omit Maratonul anual de Poezie de la Brașov, din cadrul catedrei de Litere, eveniment inițiat de Andrei Bodiu, dar la care a contribuit din plin, printre alții, și Alexandru Mușina, eveniment care continuă, din câte știu, și în prezent.
Alexandru Mușina la Literomania
Aveți ocazia, în acest număr al Literomaniei, de a vă reîntâlni (online) cu poetul, profesorul și mentorul Alexandru Mușina. Puteți citi, astfel, cronica mea „Un roman cu cheie – «Nepotul lui Dracula» de Alexandru Mușina”, publicată inițial în „Dilemateca”, și textul Adinei Dinițoiu, „Un spirit care părea să învingă boala”, apărut inițial în „Observator cultural” (numărul 679), pe 28 iunie 2013, la doar câteva zile după moartea scriitorului. Nu putea lipsi din acest număr un grupaj de poeme semnate de Alexandru Mușina, pe care îl puteți asculta și în câteva fragmente audio. Însă partea cea mai emoționantă, aș îndrăzni să spun, sunt cele două perspective asupra poeziei lui Alexandru Mușina, aparținând lui Andrei Bodiu și Caius Dobrescu, surprinse într-o înregistrare audio din 2008, realizată cu ocazia Maratonului de Poezie de la Brașov.
În foto: Alexandru Mușina (sursă: pagina FB Alexandru Mușina)
Sumar Literomania nr. 408-409 (2026)
Scrie un comentariu