Cum ar fi dacă, la subiectul I, în locul textelor memorialistice din secolul al XIX-lea ori de început de secol al XX-lea (eventual din autori care nu mai pot fi un model civic, cum am văzut, din păcate) și având în centru figura vreunei personalități culturale oarecare, prea puțin cunoscute elevilor, am avea un fragment nonliterar, tot la prima vedere, mai aproape de orizontul nostru cultural, atât de bogat, divers și problematic, luat din ziare, platforme educative, articole ori cărți de nonficțiune de azi? Dacă întrebările și argumentarea ar avea în vedere chestiuni legate de viață și societate, chestiuni cărora tinerii de azi trebuie să le facă față și întrebări pe care poate că și le pun deja ei înșiși, căutând răspunsuri?! Primul subiect de la bacalaureat vizează cu precădere competența de comunicare prin utilizarea limbii române în diferite contexte și ar putea să verifice această latură funcțională într-o manieră deschisă, modernă, pe care absolvenții să o perceapă ca „utilă” indiferent ce profesie, ocupație ar alege. Apoi, subiectele al doilea și al treilea răspund pentru evaluarea, din programa de bacalaureat, a modalităților „de analiză tematică, structurală și stilistică” și de raportare la curentele literare a unor texte aparținând celor 17 autori canonici – cum ziceam, toți niște bărbați morți de mult. În această a doua parte, care vizează ficțiunea, suntem prizonieri în continuare analizei structuraliste și estetice, care îi îndepărtează pe elevi de la discuția fructuoasă care se face adesea în clasă, dar pe care trebuie să o „uite” la examen în favoarea unui eseu șablonizat despre „particularitățile de construcție” ale romanului de analiză psihologică și ale experienței/ realist interbelic/textului poetic modernist/textului dramatic postbelic/ ale unui personaj dintr-o nuvelă etc. Dacă în loc să discutăm la infinit elementele de compoziție, simetria incipit-final, perspectiva narativă și altele de acest fel (nu spun că trebuie ignorate, dar nu absolutizate, ca în prezent), am pune altfel de întrebări literaturii?! Cum nu îi facem critici literari la final de liceu, am putea să discutăm, de exemplu, despre lucruri care îi pot exprima și pe ei în același timp: Cum schimbă experiența războiului scara valorilor individuale? Care este proiecția de sine a poetului modernist? Este iubirea un resort principal al creației? Care este condiția femeii în satul tradițional? Cum influențează sărăcia construcția destinului? Cum comentăm relația dintre individ și istorie ori violența acceptată în anumite comunități etc. Din nefericire, trecerea la alt model de studiu al literaturii nu s-a făcut încă în mediul nostru – din teama că ne îndepărtăm de autonomia esteticului – astfel încât suntem în continuare într-o perspectivă învechită, neproductivă și total neofertantă pentru tinerii din noile generații, care resimt o distanță din ce în ce mai mare între ei și școală.
Sursă foto: aici
Scrie un comentariu