Este pe Facebook o rubrică de poezie pe care a inițiat-o poetul maghiar Márton Simon și care este redactată, săptămînă de săptămînă, de altcineva. Recent, am văzut că redactorul actual a publicat o poezie de Minka Czóbel, poetă de la începutul secolului al XX-lea. Nu mi-a plăcut poezia.
Dar apoi m-am întrebat: tu știi de ce nu-ți place? Pentru că nu e o poezie care răspunde pretențiilor și criteriilor fixate de canonul literar, fixat, la rîndul lui, mai ales de bărbați. Știu că ți-ar plăcea dacă criteriile literare ar fi nemișcate, bătute în cuie și turnate în beton. Dar, din păcate, ele nu sînt și nu pot fi. Cu toții ne gîndim la niște criterii cînd citim o poezie, dar nu e ușor să le formulezi. Și dacă e ușor, atunci e foarte dubios.
Aici intervin problemele pentru toți. Pentru că, dacă Hortensia Papadat-Bengescu sau Henriette-Yvonne Stahl ne plac, poate ne plac pentru că ele scriu „bărbătește”, adică sînt lesne încorporabile în canonul bărbaților, pe cînd alte scriitoare, mai… feminine, rămîn pe dinafară.
Dar, mi-am spus mai departe, nu trebuie să fii foarte crispat. Literatura e orice, numai încrîncenare nu. Și, oricum, e un lucru teribil de subiectiv. Lasă-te surprins și citește mai departe! Acesta e cel mai sincer și mai cinstit dintre canoane.
