Canonul literar • Nr. 77 • Plicul lui Pașadia

Canonul sincer

06.07.2018
Péter Demény
Péter Demény
Péter Demény

Este pe Facebook o rubrică de poezie pe care a inițiat-o poetul maghiar Márton Simon și care este redactată, săptămînă de săptămînă, de altcineva. Recent, am văzut că redactorul actual a publicat o poezie de Minka Czóbel, poetă de la începutul secolului al XX-lea. Nu mi-a plăcut poezia.

Dar apoi m-am întrebat: tu știi de ce nu-ți place? Pentru că nu e o poezie care răspunde pretențiilor și criteriilor fixate de canonul literar, fixat, la rîndul lui, mai ales de bărbați. Știu că ți-ar plăcea dacă criteriile literare ar fi nemișcate, bătute în cuie și turnate în beton. Dar, din păcate, ele nu sînt și nu pot fi. Cu toții ne gîndim la niște criterii cînd citim o poezie, dar nu e ușor să le formulezi. Și dacă e ușor, atunci e foarte dubios.

Aici intervin problemele pentru toți. Pentru că, dacă Hortensia Papadat-Bengescu sau Henriette-Yvonne Stahl ne plac, poate ne plac pentru că ele scriu „bărbătește”, adică sînt lesne încorporabile în canonul bărbaților, pe cînd alte scriitoare, mai… feminine, rămîn pe dinafară.

Dar, mi-am spus mai departe, nu trebuie să fii foarte crispat. Literatura e orice, numai încrîncenare nu. Și, oricum, e un lucru teribil de subiectiv. Lasă-te surprins și citește mai departe! Acesta e cel mai sincer și mai cinstit dintre canoane.

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Vezi articole

Alte articole

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: