Dominique Ilea ne propune o serie de traduceri dedicate pisicii, animal îndrăgit, a cărui fire nu a încetat să fascineze încă din cele mai vechi timpuri și până-n zilele noastre. În acest număr al Literomaniei, vă propunem – în traducerea lui Dominique Ilea – un fragment din „Les Chants de Maldoror”, „Chant Sixième”, I/ „Cânturile lui Maldoror”, „Cântul al Șaselea”, I (1868).
Le Comte de Lautréamont
Cânturile lui Maldoror
Cântul al Șaselea, I
[…] Cine se gândește vreodată la mijloacele cele mai simple de-a pune capăt unei situații alarmante? Când un golan de periferie străbate o mahala de la marginea orașului, cu o cofă de vin alb în gușă și cu salopeta ferfeniță, și dacă, în cotlonul unei borne, ochește vreun cotoi bătrân și mușchiulos, contemporan cu revoluțiile la care au fost de față părinții noștri, contemplând melancolic razele de lună, ce se prăvălesc peste câmpia adormită, se-apropie de el pe ocolite în linie curbă, și-i face semn unei potăi jigărite, care se și repede. Nobilul animal de neam felin își așteaptă curajos dușmanul, și-și vinde scump pielea. Mâine vreun piețar de la talcioc o să cumpere o blană electrizabilă. De ce n-a rupt-o oare la fugă? Îi era atât de lesne. […]
În românește de Anca-Domnica ILEA, după „Les Chants de Maldoror”, „Chant Sixième”, I (1868)
Sursă foto: Wikipedia






Scrie un comentariu