Citiri cu coada ochiului

Ce fruct să fie acesta cu miezul mai mare decît coaja…

Întrebarea din titlu vine dintr-un ilustru poem de Mihai Ursachi. Îl transcriu ca motto. Așadar:

Fructul oprit

Vai, vai, ce fruct să fie acesta,
cu miezul mai mare decît coaja?
Ce fruct e acesta,
care trecîndu-şi de margini
învăluie Oceanul, Pămîntul ca pe o nucă,
şi sfera de cristal a Comorii?
Şi fiinţînd nesfîrşit de afară, dincolo de sine,
găoacea lui stă în mijlocul miezului
şi îl mărgineşte…”

Teologii nu s-au întrebat, poate, cu suficientă vigoare asupra identităţii precise a fructului oprit (sau interzis) despre care vorbește Facerea. În definitiv, din ce fruct anume au gustat Eva şi Adam?

Aş aminti, mai întâi, că, potrivit naraţiunii biblice, fructul oprit creştea în pomul cunoaşterii binelui şi răului (lignum scientiae boni et mali), plantat în mijlocul paradisului terestru. Dar nu era singurul. Un alt fruct interzis creştea în pomul vieţii (arbor vitae). Din acela Adam și Eva n-au mai apucat să mănînce.

Se ştie cum au decurs lucrurile. Şarpele cel viclean (numit Nahash) a îmbiat-o pe Eva să guste din fruct. Femeia, frivolă și naivă, cum o știm, a gustat. La rîndul ei, Eva l-a îmbiat pe Adam. Nici Adam nu a rezistat ispitei. Semn că nici el nu a fost mai isteț. În urma acestei încălcări a unui interdict divin, Adam şi Eva sînt alungaţi din paradis. Consecinţa cea mai importantă şi dureroasă a acestei expulzări a fost apariţia faptului morţii.

Care a fost identitatea acestui fruct malefic? Deşi textul biblic nu spune nimic în această privinţă, unii exegeţi vorbesc de măr. Alţi interpreţi menţionează para, smochina sau rodia. O tradiţie iudaică atribuie păcatul originar lămîiei: „citrus pomi Adami”.

Interpretarea cea mai credibilă, totuşi, porneşte de la traducerea în latină a Bibliei, „Vulgata” (realizată de Sfîntul Ieronim). Acolo numele arborelui e tradus prin malus. Termenul malus (mala, malum) desemnează atât un arbore rău, malign cât şi mărul – pomul  şi fructul lui.

Cu ani în urmă, Jean-Marc Rouvière (n. 1958) a publicat lucrarea „Adam ou l’innocence en personne” (aş traduce acest titlu prin expresia „Adam sau inocenţa însăşi”). Autorul constată că majoritatea comentatorilor preferă să discute consecinţele greşelii lui Adam şi nu starea omului de dinainte de păcat. Pentru acest motiv, pare legitim să ne întrebăm, continuă Jean-Marc Rouvière, dacă orgoliul, curiozitatea, pofta sînt date originare ale umanului sau însuşiri care survin abia după alungarea din Eden. Aș menționa în treacăt că Sfinții Părinți nu au ignorat cîtuși de puțin problema. Ioan Scotus Eriugena (c. 815 – c. 877) s-a întrebat despre erotismul adamic și a propus soluții uimitoare, amintite și de Milan Kundera într-o digresiune cunoscută din „Insuportabila ușurătate a ființei”. Nu insist…

Să ne întoarcem la fructul oprit. Deşi semnificaţia lui este, mai degrabă, una spirituală (fructul fiind, probabil, încercarea liberului arbitru), artiştii plastici şi poeţii au consacrat (probabil definitiv), ca obiect al dorinţei ilicite a strămoşilor noştri, mărul (apple, pomme, Apfel).

P.S. Am făcut referire la Jean-Marc Rouvière, „Adam ou l’innocence en personne: méditations sur l’homme sans péché”, Editions L’Harmattan, Paris, 2009.

Foto: graffiti de Natalia Rak (sursa: http://warholian.com/2014/02/natalia-rak/)

Parteneriat media


Despre autor

Valeriu Gherghel

Valeriu Gherghel

Este absolvent de Filosofie. Este profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A publicat două cărți la Editura Polirom: „Porunca lui rabbi Akiba” și „Breviarul sceptic”. A fost nominalizat la multe premii, dar nu a primit deocamdată nici unul. Lucrează la un volum despre „rescrierea sinelui”.

Scrie un comentariu