Anticariat

Visul domnișoarei de Faxelange

Nici marchizul de Sade însuși – raționalist, ateu convins, filosof al viciilor  – nu poate evita în unele dintre textele sale superstiția – mai exact, speculația – legată de anumite fenomene (sufletești, psihice) care, intense, intempestive, nu ne dau pace. Altfel spus, și el pare a crede că nu totul poate fi controlat, explicat, pus sub semnul rațiunii. De exemplu, visele. De unde vin? Cum ar trebui interpretate? În „Faxelange ou les Torts de l’ambition”, povestire din volumul „Les Crimes de l’amour”, Mlle de Faxelange, îndrăgostită de un tânăr, Goé, este promisă baronului de Franlo. Cochetă, superificială, aceasta ezită între cei doi. Eroina noastră are, la un moment dat, un coșmar: „Într-o noapte visă că pretendentul său, transformat într-un animal fioros, o arunca într-o groapă de sânge în care plutea o mulțime de leșuri. În van striga după ajutor din partea soțului său – el nu o asculta… Goé apare, o scoate, o părăsește… ea leșină… Acest vis îngrozitor o îmbolnăvi pentru două zile. O nouă petrecere risipi aceste închipuiri sălbatice și Dra de Faxelange, cucerită, era cât pe ce să se supere pe sine din cauza tulburării pe care o simțise din cauza acestui vis himeric”.

În mod evident, autorul strecoară acest vis în povestirea sa pentru a prefigura evenimentele sumbre din viața tinerei. În acest caz, visul este unul premonitoriu, anticipativ. Interesantă este nota de subsol, în care Sade, psihanalist avant la lettre, comentează pe marginea funcției visului: „Visele sunt mișcări tainice nu îndeajuns de bine deslușite: jumătate dintre oameni le disprețuiesc, cealaltă parte cred în ele. Nu ar fi nimic împotrivă să le ascultăm și să ne punem chiar în situația pe care o voi pomeni. Când așteptăm deznodământul unei întâmplări oarecare, iar felul în care acesta trebuie să se petreacă ne preocupă cât e ziua de lungă, îl vom visa cu siguranță. Or, atunci spiritul nostru, absorbit numai de această preocupare, ne face aproape întotdeauna să vedem una dintre fațetele acestei întâmplări la care nu ne-am prea gândit adeseori peste zi. În acest caz, care ar fi superstiția, care ar fi nemulțumirea, în fine, care ar fi greșeala împotriva filosofiei să adăugăm la numărul urmărilor întâmplării așteptate pe cea pe care visul ne-a oferit-o și să ne comportăm ca atare. Cred că aceasta nu ar fi decât o părere de înțelepciune, fiindcă visul este cu siguranță urmarea întâmplării despre care este vorba, un efort al spiritului care ne deschide și ne arată o fațetă nouă a întâmplării. Că acest efort se face în somn sau când ești treaz, ce contează: iată mereu una dintre combinațiile găsite și tot ceea ce faceți din cauza ei nu poate nicicând să fie o nebunie și nu trebuie nicicând acuzată drept superstiție. Neștiința strămoșilor noștri îi conducea, fără îndoială, la mari absurdități. Dar se poate crede că filosofia nu ar fi avut, la rândul său, stavilele sale. Tot cercetând natura, ne asemănăm chimistului care se ruinează pentru a face un pic de aur. Să curățăm, dar să nu distrugem totul, pentru că în natură există lucruri cu totul și cu totul deosebite pe care nu le vom afla niciodată”.

Din păcate, Mlle de Faxelange a ignorat, cu grația caracteristică vârstei, visul. Altele erau preocupările ei, iar un vis, chiar dacă mai straniu („himeric”), nu putea să-i distragă prea mult atenția. Se poate spune că întâmplările viitoare din viața tinerei sunt tocmai consecința nesocotirii visului premonitoriu, iar nota lui Sade nu face decât să întărească această idee.

 

Pasajele sunt extrase din volumul „Crimele iubirii” de Donatien Alphonse de Sade, traducere de Florin Lupescu, Editura Europa, 1990

Recomandare Literomania

Despre autor

Bozz

Bozz

Bozz lucrează de cinci ani într-un anticariat bucureștean. Este absolvent de Litere, dar nu crede că studiile sale îl pot ajuta la modul concret, cel puțin nu în această viață. Și-a găsit consolarea în munca de anticariat și în cele trei beri pe care le bea conștiincios în fiecare seară. A acceptat să scrie la rubrica „Anticariat” din pură plictiseală, deși, în adâncul sufletului său, mai crede în puterea literaturii de a schimba mentalități.

Scrie un comentariu