pasarela e cum o știi.
încă poți să treci peste calea ferată, din giulești spre grivița,
direct prin anul 1982.
am văzut înfrunzind toți
copacii din zona de protecție pentru captarea apei.
acum sper să nu văd și frunzele căzînd
de la același balcon.
cîte o ghionoaie zboară de la un copac la altul
ca o cutie de acuarele azvîrlită de un copil.
pe cartonul gudronat al acoperișului de la mega
era la prînz o bicicletă
cu roata din față îndreptîndu-se curioasă
spre cric.
am pus niște ciuperci în tigaie și am turnat vin peste ele.
cînd m-am uitat din nou pe fereastră, bicicleta nu mai era,
așa că am luat tigaia de pe foc.
în cimitirul calvin e soare.
cineva trece prin fața fiecărei cruci
și se oprește cîteva secunde.
nu văd cine e.
poate e cineva care trece să se asigure că totul e ok.
sau poate ca să facă un semn:
tu vei învia. tu nu.
pasarela e cum o știi.
din cînd în cînd trece încet un tren
atît de gol încît prin ferestrele lui
pot să te văd pe tine de partea celalaltă a șinelor.
Scrie un comentariu