Cronici Nr. 156

Ecouri din Maramureș

La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională a Românilor, care a votat la Alba-Iulia unirea celor trei provincii (Valahia, Moldova și Transilvania), a fost prezidată de George Pop de Băsești, originar din Maramureș, cu care facem cunoștință în piesa lui Marian Ilea. Două scene, la un răstimp de mai bine de patruzeci de ani. În cea dintâi, „domnul George” stă de vorbă cu Bogos-olaru, într-un dialog unde lutul făcut „din bunii și bunele noastre” devine materia simbolică a acestui popor român ce precum glia a fost pus la nenumărate încercări. Iar olarul în graiul său îi dă lui George înțelepte sfaturi: „Să nu uiți, domnule George, ești nerăbdător să fie gata, să vezi că ai însuflețit-o, pentru că lucrarea dumitale, dacă n-o-nsuflețești, dacă nu-i dai viață, o să rămână doar o zugrăvire a ceea ce te-ai gândit să faci”. Scena 2 („Ultima zi”) îl arată pe „badea George” încheindu-și viața după ce-și împlinise misiunea, visul, „lucrarea fără o fisură”, înainte să auzim închinarea „Corului Bărbaților Ardeleni”.

Acestei piese, deopotrivă patriotice și populare, îi urmează mai multe texte inedite cu subiecte diverse, dar având ca punct comun Maramureșul, obiceiurile, pădurile, satele sale, istoria sa, mai mult sau mai puțin recentă. Iată-l pe Gheorghe groparu’, căruia Ionu’ lu’ Lișcă Bazatu îi istorisește pățaniile-i ostășești. Ori un meșter ziditor de biserici din lemn, din cele care-au făcut faima regiunii, ce-și exportă construcțiile în lumea-ntreagă și păzește cu strășnicie tradiția, căutând totodată să „unifice bisericile” pe când își fierbe pălinca. Uite-l și pe Magdău, „cioplitorul în lemn”, care, după ce văzuse moartea cu ochii, s-a apucat să facă „icoane pe plită”, cum le numește el. Și pe Rόzsa-néni, centenara sărbătorită oficial de autorități, dar și pe „criticul amator de artă Bitter Schnaps”, ce se lansează, ca-n fiecare an, în cinstea creației artistice, într-un discurs pe care nu-l ascultă nimeni…

Toate aceste povești oferă o minunată varietate de tonuri, de la familiaritate la satiră, de la bunăvoință la ironie, îmbiindu-ne, cu multă plăcere și un strop de nostalgie, să pătrundem în sufletul, să ne cufundăm în viața splendidei regiuni pe care-o cântă, o viață populară și tradițională, confruntată cu istoria recentă și cu actualitatea. Iar de vreme ce volumul este bilingv, plăcerea și nostalgia vor fi împărtășite atât de cititorii români, cât și de cei francofoni.

 

Marian Ilea, „L’Oncle George – son dernier jour / Badea George – ultima zi”, traducere, prezentare și note de Dominique Ilea, Editura Eikon, 2019
Cronică din 19 februarie 2020, pe situl Livres Rhône Roumanie – Recension des publications franco-roumaines: http://livresrhoneroumanie.hautetfort.com  

Susține Literomania

Despre autor

Jean-Pierre Longre

Jean-Pierre Longre

Conferențiar de literatură franceză și francofonă contemporană la Universitatea „Jean Moulin” (Lyon-3), autorul unor studii despre Raymond Queneau („Raymond Queneau en scènes”, Presses Universitaires de Limoges, 2005), Francis Ponge, Jean Tardieu etc., al studiului „La nouvelle francophone en Belgique et en Suisse” (CEDIC, Centre Jean Prévost, Lyon, 2004), colaborator la diverse reviste, cercetătorul Jean-Pierre Longre excelează în domeniul literaturii române de expresie franceză și în traducere franceză. Fondator și președinte al Asociației Rhône-Roumanie, de două decenii semnalează și recenzează neobosit majoritatea cărților de autori români traduse în Franța, de autori români scriind în franceză sau de autori francezi scriind despre România.
Volumul „Une belle voyageuse. Regard sur la littérature française d’origine roumaine” (Editura Calliopées, Paris, 2013) – relatând și al său coup de foudre din 1990 pentru ospitaliera și francofila Românie, ca invitat al unei prietene născute în Transilvania – cuprinde, mai ales, texte despre: Panait Istrati, Emil Cioran; avangardă (Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Gherasim Luca); teatru (I. L. Caragiale, Matei Vișniec); poeți de expresie franceză sau traduși (Basarab Nicolescu, Letiția Ilea, Horia Bădescu, Linda Maria Baros, Sanda Stolojan, Magda Cârneci; Lucian Blaga, Teodor Mazilu, Ioan Es. Pop); romancieri de expresie franceză sau traduși (Petru Dumitriu, Dumitru Țepeneag, Thomas Pavel, Virgil Tănase, Oana Orlea; Gabriela Adameșteanu, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Florina Iliș, Radu Țuculescu); autori de cărți despre România (Lucian Boia, Catherine Durandin).

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: