Avanpremieră Cartea săptămânii Nr. 149

Portret al artistului după moarte (poeme)

5.06.2019

azi e o zi specială
ai fi putut împlini 66 de ani
dar te-ai oprit la 64

la un moment dat
viața devine o simplă
operație
de scădere

Selfie

tata nu scăpa nicio ocazie
să își facă selfie
ori de câte ori
punea mâna pe aparat

uneori îmi testa vigilența
și încerca să ne prindă
pe amândoi în cadru
dar cum eram iute de picior
îi rămânea mamei
și pisicilor ei
acest rol

după mai bine de un an
de când s-a dus
am descoperit
în memoria aparatului
o întreagă colecție
de selfie-uri
în ipostaze în care
foarte mulți nu l-au cunoscut

o parte dintre ele sunt nereușite
și scot în evidență
cele mai compromițătoare
defecte pe care
o lentilă le poate surprinde
cele mai adânci riduri
cele mai ingenue și tâmpe
zâmbete
fire de păr ieșite din nas
mai câte un dinte lipsă
fel de fel
de imperfecțiuni
care prea puțin mai contează
acum
fiindcă mai înspăimântător
decât să ieși cu ochii închiși
într-o poză
pe care ți-o faci singur
e să nu mai apari
în cadru
deloc

 

Pizdeț

lui tata îi plăcea
să mă alinte cu expresia
băi pizdeț
de fiecare dată
când îi insultam inteligența
sau îl luam peste picior
dar mereu
mi-o spunea părintește
și atât de gingaș
că am prins drag
de ea

ce să mai
glume livrești de familie
de scriitori
nu era singura dar a rămas
cea care nu s-a pierdut
niciodată

totul a pornit
de la un episod din liceu
când citeam cartea
pe ascuns
până o profă m-a prins
și a confiscat-o

ce-i tâmpenia asta? m-a întrebat

Pizdeț
un roman de Vakulovski

nu a vrut nicicum să creadă
că-i literatură

O amintire de neuitat

rememorezi boacănele copilăriei
cu o plăcere irezistibilă
uneori râzi în hohote
alteori plângi de duioșie
dar dintre toate
năzbâtiile
nu o vei uita niciodată
pe aceea când
ai mușcat dintr-un pahar de sticlă
însă ai avut șansa vieții
să fie chiar atunci
tatăl lângă tine
nu te ceartă
nici nu te sperie
prezența lui calmă
te liniștește
îți țese fără să-ți dai seama
o amintire de neuitat
în timp ce degetele lui
mai ușoare decât
aerul
ridică ciobul de pe limbă
înainte să-l înghiți

Erou în pijama

ce bine arăți în pijama
mi-a șoptit iubita
când s-a trezit din somn
mult mai bine
decât în blugi și pulover
când mergi
la lecturi publice

pijamaua albastră
e costumul tău
de supererou

Același erou în pijama

prima dată când am ieșit în public
îmbrăcat în pijamaua albastră
o doamnă în vârstă de la bancă
m-a flatat:
ce bine îți vine
albastrul dă o strălucire aparte
ochișorilor tăi
ai putea lumina cu ei
cea mai neguroasă beznă
complimente din astea
de bunicuță

cumva mi s-a urcat la cap
simțeam că încep
o nouă viață
una în care mă fac remarcat
și devin centrul atenției
mă gândeam serios
să candidez de primar
cu pijamaua mulată pe trup
și mușchii ieșiti în relief
visam că o salvez pe bunicuță
în timpul unui jaf armat la bancă
și apoi filmăm împreună
o reclamă la farmacia Catena

când atacul chiar a avut loc
am înghețat de frică
în timp ce bunicuța era ciuruită
de gloanțe
dar înainte să golescă toate seifurile
pot să jur că jefuitorii
au rămas o clipă surprinși
de cât de bine
îmi stă în pijama

Semnele sunt clare

bunica a murit la câțiva pași de mine
și era să mă ia
cu ea
m-au găsit sub plapumă
roșu la față și nădușit până la ultima
suflare
dar zâmbeam
probabil morții din întunericul
în care am zărit-o
bunica m-a uitat sub plapumă
când i se făcuse rău
mă născusem cu doar câteva
zile înainte

peste două săptămâni
am fost operat de urgență
pentru că nu puteam
înghiți mâncarea
stenoză duodenală și o cicatrice
pe care o port și azi
pe abdomen
practic înainte să fiu botezat
păcălisem deja moartea
de două ori

la 19 ani am trecut
prin cea mai cumplită încercare
și am mai scăpat o dată
dintr-o năpastă
în care șansele erau 50/50
de două ori
m-am întâlnit cu numele Ewing
în serialul Dallas
și tipul de cancer cu care
am fost depistat

mai era să mor
din cauza unor femei
dar mi-am revenit la timp
am adunat suficientă experiență
cât să pot levita desculț
pe ascuțișul unui
cuțit

semnele sunt clare
dacă nu ai păcălit moartea
de trei ori până
la 35 de ani
și nu ți-a fost pus la încercare
sufletul
măcar de tot atâtea ori
atunci
e prea târziu
atât
pentru dragoste
cât și pentru poezie

Portret al artistului după moarte

sunt zile fierbinți
în care nu îți vine să ieși din casă
dar noaptea te strecori
în grădină
și te bucuri de răcoare
stai întins pe iarbă
și privești cerul cu ochii limpezi
ai adormi acolo
tolănit și fără gânduri
dar te temi
ți se face inima
mică
mică
îți dă târcoale o frică de moarte
că te-ar putea înghiți
pământul
pe când te trezești

 

Poeme din volumul „Portret al artistului după moarte” de Andrei Mocuța (Editura Universității de Vest, Timișoara, 2020)

Susține Literomania

Despre autor

Andrei Mocuța

Andrei Mocuța

Andrei Mocuța (n. 12.01.1985, Arad) e profesor de limba engleză-franceză și doctor în Filologie cu o teză despre J. D. Salinger. A publicat următoarele cărți: „Povestiri din adânci tinereți” (proză), Editura Cartea Românească, 2006; „Porcilator” (proză), Editura Brumar, 2009; „Trei povestiri” (proză), Editura Mirador, 2010; „Șercan” (proză), Editura Dacia, 2012; „Nu există cuvinte magice” (versuri), Editura Tracus Arte, 2013; „Portret al artistului in absentia. J.D. Salinger: o monografie”, Editura Universității de Vest din Timișoara, 2015; Literatura (proză), Editura Tracus Arte, 2015. Volumul „Povestiri din adânci tinereți” a fost nominalizat la Premiul Național de debut al USR din 2006, iar „Literatura” a fost nominalizat la Premiul de proză al Galei Tinerilor Scriitori din România din 2016. A câștigat Premiul publicului la Turnirul de poezie al USR de la Balcic din 2015.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: