Restituiri

Document de epocă: Memoriul preotului greco-catolic Vasile Cesereanu către pontiful Ioan Paul al II-lea (episodul III)

Lucrez acum la ediția a doua a cărții documentare despre bunicul meu patern, preotul greco-catolic Vasile Cesereanu (fost deținut politic), alcătuită în principal din dosarul său de urmărire de către Securitate, dar și din Memoriile pe care bunicul meu le-a trimis diferitelor instituții care l-au persecutat. Documentul de față, inedit, care va intra în ediția a doua a cărții, este un Memoriu pe care Vasile Cesereanu i l-a înmânat în 1980 pontifului Ioan Paul al II-lea, pe când se afla în exil la Roma, pentru a prezenta situația sa de preot greco-catolic, dar și a greco-catolicismului interzis și persecutat în România. Literomania va găzdui în trei episoade fragmente din Capitolul I al acestui Memoriu. Pentru autenticitate deplină, nu am intervenit cu niciun fel de corectură ori adaos. Am conservat ca atare greşelile de ortografie, de sintaxă, punctuație, morfologie, și alte tipuri de greșeli, exact cum sunt scrise de mână în Memoriu. Pentru a se înțelege relevanța istorică și documentară a acestui text, voi prezenta succint biografia bunicului meu patern.

Vasile Cesereanu s‑a născut la 15 februarie 1899 în comuna Năsal din raionul Gherla, județul Cluj. A fost fiul a doi țărani, Grigore și Ana. Școala primară a urmat‑o în comuna natală. Liceul l‑a făcut la Gherla, mai întâi la Liceul de stat maghiar, apoi la Școala normală de învățători. De asemenea, a studiat la Liceul Andrei Mureșanu din Dej, unde a obținut bacalaureatul și maturitatea în 1921. S‑a înscris la Academia de Teologie greco‑catolică din Gherla, pe care a terminat‑o în 1925. În 1926 s‑a căsătorit cu Veturia Mureșan (născută la 17 septembrie 1900). Din această căsătorie s‑au născut patru copii, din care doar doi au supraviețuit: o fată, Maria (născută la 8 februarie 1933) și un băiat, Domițian (născut la 11 ianuarie 1935). Vasile Cesereanu a rămas văduv în 1953.

Tot în 1926 a fost hirotonit preot de către Iuliu Hossu, episcopul greco‑catolic de Gherla (mai târziu, episcop de Cluj‑Gherla și apoi cardinal in pectore). În 1937 a fost în pelerinaj la Roma. A activat ca preot în parohia Copru (aparținând de protopopiatul Câmpia), situată în județul Cluj (fost județ Someș). În parohia Copru a fost preot greco‑catolic vreme de 21 de ani, până în 1947. Din 1948 s‑a mutat în comuna Budești din județul Bistrița‑Năsăud, unde a continuat activitatea preoțească în clandestinitate, în casa sa particulară. Desființarea de către regimul comunist a Bisericii greco‑catolice, în 1948, nu l‑a făcut să treacă la ortodoxie, ci a întărit credința sa statornică în greco‑catolicism.

Pentru credința sa, Vasile Cesereanu a suferit șase condamnări (de luni ori ani), fiind încarcerat în închisorile Gherla, Cluj, Bistrița, Aiud, Jilava, cu pauze și intermitențe, din 1952 până în 1964. În total, perioada sa de închisoare însumează aproape șase ani. După eliberarea din închisoare a dorit să emigreze, dar autoritățile comuniste nu i‑au îngăduit acest lucru.

În 1974 a fost primit în Ordinul bazilitan (Ordinul Sfântului Vasile Cel Mare). Din 1975 a început demersurile oficiale pentru a emigra la o mănăstire din Glen Cove, statul New York, în Statele Unite ale Americii, unde se afla o comunitate de călugări bazilitani.

În vara lui 1978 a plecat la Roma (în tranzit spre S.U.A.). În 1980 a înaintat Pontifului Ioan Paul al II‑lea un memoriu amplu (scris de mână în limba română, însoțit de o traducere italiană dactilografiată), în care a expus situația sa personală în cadrul Bisericii greco‑catolice persecutate în România; în același memoriu a cerut binecuvântarea papală ca membru al Ordinului Sfântul Vasile cel Mare. Acest Memoriu a fost adus la Cluj de părintele Silvestru Augustin Prunduș, superiorul preotului Cesereanu în cadrul Ordinului Sfântul Vasile cel Mare. Pentru ediția a doua a cărții de față am recuperat – din Arhiva bazilitană de la Cluj – acest memoriu foarte important.

Din dispoziție papală, Vasile Cesereanu s‑a stabilit definitiv și a slujit, din 1980, ca monah bazilitan, la o mănăstire de maici – călugărițele „Inimii Maicii Domnului de la Fatima” (Suore Oblate), aflată la marginea orașului Roma.

Vasile Cesereanu a murit la Roma, la 19 martie 1984. Este îngropat în cimitirul Verano din Roma, alături de canonicul Aloisie Ludovic Tăutu, protectorul său principal din exil.

Ruxandra Cesereanu

[Memoriu-autograf]

Sanctității Sale, Prefericitului părinte, Părintele părinților, Sluga Slugilor lui Dumnezeu, urmașul legiuit al Sf. Petru: Papa Ioan Paul al II-lea

Roma – Vatican

Prefericite Părinte!

Subsemnatul, Cesăreanu Vasile, preot gr. catolic de rit biznatin, originar din România, născut în comuna Năsal, la 15 februarie 1899, emigrat din România în ziua de 26 iunie 1978 și sosit în Italia – Roma în aceeași zi, cu profundă umilință vin înaintea Sanctității Voastre cu următorul

Memoriu

Capitolul I

(partea a treia)

După un an, deci în 1965 am făcut o cerere către primărie să-mi închirieze din casa care a fost a mea și mi sa aprobat cu condiția să grijesc și de celelalte. Apoi m’am mutat în cameră pe care am mobilat-o cu o masă, un scaun, cu un pat împrumutat de la nepotul meu, că mobila și hainele mele erau la cetățenii din comună, care le-au cumpărat din licitație. Credincioșii veneau acum de ascultau sf. slujbă în casa mea pe care o țineam cu chirie. Securitatea și miliția au început a mă supraveghea și controla. Lucrurile au mers așa până în ziua de paști a anului 1966. Atunci credincioșii au început a se aduna. Încă nu sosise toți, dar erau în casă 22 de persoane. Securitatea cu miliția care pândea au năvălit în casă. Eu stăteam de vorbă cu credincioșii, că nu începusem sf. slujbă. Pe masă erau sf. scriptură, o cruce și o lumânare aprinsă. Ce faceți aici întreabă ofițerul. Vorbim răspund. Dar cartea și crucea și lumânarea aprinsă pentru ce stau pe masă? Pentru că n’am unde să le țin într alt loc. Apoi de la mine a luat o declarație iar pe credincioși iau scos din casă și iau dus pe toți între baionete la primărie, unde le-au luat declarații și le-au poruncit să meargă acasă, nu cumva să vină pe la mine că-i vai de ei. Au plecat acasă, dar câțiva, totuși au venit pe la mine și mi i-au povestit ce au făcut cu ei. Pe mine m’au lăsat acasă, dar cu declarația ce le-am dat-o și cu declarațiile luate dela credincioși au format dosar și m’au dat în judecată. Iată acum a cincea oară am ajuns în Tribunal. De data aceasta la dreptul comun, tribunalul m’a condamnat, cu circumstanțe agravante – ca recidivist multiplu – la 2 ani închisoare. Înainte de a fi dus la închisoare am apucat să fac recurs în supraveghere la Tribunalul suprem în București apoi am fost dus în temniță – mai întâi la Dej și de acolo la Aiud. Tribunalul Suprem a aflat motivat recursul meu și după 9 luni de temniță executată a casat sentința de condamnare și m’a pus pe picior liber. Am sosit acasă și am continuat activitatea religioasă în favorul credincioșilor mei, cari veniau din toate părțile. Între timp a apărut un nou cod penal care între altele a modificat articolul penal privitor la activitățile de cult clandestin interzis, în sensul că oamenii bătrâni nu se mai pedepseau cu închisoare, ci numai cu amendă. M’am întâlnit și cu de acestea. În acest an – 1970, Maiu 28 la ora 9 – în București a încetat din viață ultimul episcop Dr. Iuliu Hossu, cardinal in petto, care se afla cu domiciliu obligator la Căldărușani. Înainte de moarte cu 4 zile, când nu mai era nădejde de viață a fost predat fratelui său medic în București, că dacă va muri să-l îngroape. A murit și a fost înmormântat în cimitirul Belu. Ultimele cuvinte au fost “Lupta mea s’a sfârșit”.

Întro duminică de vară, erau sosiți la mine, foarte de dimineață, 5 credincioși, cineva i-a văzut și a anunțat miliția. Numai decât a sosit miliția și ia aflat la mine. Pe credincioși i-a amendat cu câte 1000 Lei = 80.000 Lire fiecare, iar pe mine cu 4500 Lei = 350.000 Lire. Am făcut recurs pentru iertarea amenzii, atât pentru mine cât și pentru ei. Pe ei i-am scăpat, dar pe mine nu m’am putut scăpa. Credincioșii mi-au sărit în ajutor ca să o pot plăti, fiecare după putință cu 10, 20, 50, 100, chiar și cu 500 Lei unul așa că dania ușor s-ar fi făcut, dar nu am luat nici un leu de la nimeni. Le-am spus Dragilor mei, vă mulțumesc de ajutorul ce sunteți gata să mi-l dați, dar nu iau de la nimeni nimica, pentrucă vreau ca jertfa ce o mai cere Dumnezeu de la mine, să fie integral a mea. Un caz: întro zi după-masă mă pomenesc că intră în casă un călugăr ieromonah basilitan al Ord. Sf. Vasile cel Mare, care activa și el în clandestin la Cluj și pe unde putea. Mă salută cu salutul frățesc și zice: Frate dragă, am auzit că iară ai căzut în necaz și de aceea din încredințarea fraților am venit să te ajutăm. Uite aici, ai 5000 Lei, primește-i și te scapă de amendă. Am răspuns: Frate dragă, sunt emoționat de dragostea și solidaritatea ce v-a îndemnat să-mi săriți în ajutor, vă mulțumesc, dar nu primesc, rețineți-i pentru Ordin și pentru nevoile lui că aveți și voi destule nevoi și trăiți cum puteți. După ce am jertfit cu dragă inimă pe altarul credinței timp – bani, avere și sănătate, vreau ca jertfa aceasta ce o mai cere Dumnezeu de la mine să fie integral a mea. Apoi am plătit-o, iată cum: neputând să plătesc odată, am cerut să fie eșalonată pe timp mai îndelungat și mi sa aprobat să plătesc câte 100 Lei pe lună până când se va termina. Așa am ajuns până în anul 1974, când am terminat de plătit.

În tot acest timp, credincioșii au continuat să vină la mine, iar eu mergeam pe la ei. Persecuția se părea că a mai scăzut din intensitate. Autoritățile nu sau mai ocupat de mine socotind că nu mai pot face nimic cu mine, că la temniță mau dus, amendat am fost și tot nu mau putut îndrepta. Mai ziceau că ce-i cu mine, că sunt un recalcitrant, că mi-am pierdut mințile, că sunt un împrăștiat și în condiții de acestea am dus-o înainte cu credincioșii mei cari au început a se înmulți – până în anul 1978 când am emigrat. Înainte de plecare am convocat pe toți credincioșii la mine. Era 24 iunie, sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul. După celebrarea sf. liturghii, în predica de despărțire le-am mulțumit pentru atașamentul față de mine și față de sfânta lor credință, pentru care au răbdat greul persecuției timp de 30 de ani alături de mine, încurajându-i și îndemnându-i la statornicie până la capăt. Apoi i-am încredințat și i-am predat în grija spirituală alor doi frați călugări ieromonahi basilitani, cari erau preoți: frații Arieșan Iacob și Grațian cari locuiau în comuna vecină, Visuia, cari în tot timpul celor 30 de ani de luptă pentru credință au fost asistenții mei, dintre care unul, Iacob, a făcut și temniță de doi ani. Apoi a urmat sărutarea frățească între lacrimi și emoții, iar după masă, toți mau petrecut la gară, unde din nou îmbrățișându-ne și încredințându-ne unii pe alții grijei Domnului, m’am urcat pe tren și am plecat urmărit de privirea lor plină de dragoste și duioșie – în fuga trenului, îndepărtându-mă de ei ca să nu-i mai văd niciodată. Așa s’a încheiat capitolul vieții mele pe pământul patriei. Toate cele de mai sus pot fi verificate și adeverite de către: 1) Excelența Sa Episcopul Todea Alexandru, domiciliat în orașul Reghin, județul Mureș, strada Bucegi no. 22. 2) Călugărul ieromonah basilitan Dr. Silviu Prunduș, domiciliat în orașul Cluj-Napoca, strada Gheorghe Lazăr, no. 20. 3) Călugării ieromonahi basilitani Arieșan Ioan și Gheorghe, domiciliați în comuna Visuia, jud. Bistrița-Năsăud. Toți aceștia în România. Verificarea e cu puțință în secret și cu precauție.

Al Sanctității Voastre cel mai umil și
mai mic fiu în Domnul,
Cesăreanu Vasile
preot greco catolic de rit bizantin

Roma, via Torresina 151
data iulie 1980

Legendă foto:

1. Vasile Cesereanu la Roma (1980).
2. Vasile Cesereanu cu neapoata sa Ruxandra, la Ostia (1980).
3. Vasile Cesereanu în anchetă (1960).

Despre autor

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Actualmente este profesor la catedra de Literatură Comparată a Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (2002-2016). Este, de asemenea, redactor-șef al revistei de cultură „Steaua”. A publicat 8 cărți de poezie, cele mai cunoscute fiind: „Oceanul Schizoidian” (1998, 2006); „Veneţia cu vene violete. Scrisorile unei curtezane” (2002, 2016); „Kore-Persefona” (2004); „Coma” (2008); „California (pe Someș)” (2014). A publicat 2 cărți experimentale de poezie, la patru mâini, alături de Andrei Codrescu („Submarinul iertat”, 2007) și Marius Conkan („Ținutul Celălalt”, 2011). Ca prozatoare a publicat 7 cărți, cele mai cunoscute fiind: „Tricephalos” (Editura Dacia, 2002); „Nebulon” (Editura Polirom, 2005); „Naşterea dorinţelor lichide” (Editura Cartea Românească, 2007); „Angelus” (Editura Humanitas, 2010) și „Un singur cer deasupra lor” (Editura Polirom, 2013, 2015). Ca eseistă, Ruxandra Cesereanu a publicat 8 cărți și a coordonat tot atâtea.

Scrie un comentariu