Plicul lui Pașadia • Nr. 60

Făina și stelele

09.03.2018
Péter Demény
Péter Demény

Contează mai mult făina din care ai fost făcut și stelele sub care ai fost așezat – a spus Andrei Pleșu la „Profesioniștii”. Și m-am tot gîndit că întreaga literatură e despre făina și stelele astea, mai ales despre făina stricată și despre stelele dușmănoase. Anna Karenina cunoaște dragostea adevărată și totuși nu poate trăi cu ea. Bătrînul rege Lear crede că fetele sale îl iubesc. Ivan Karamazov nu găsește nici făina, nici stelele: își urăște tatăl, este certat cu Dumnezeu, spune că totul e permis, dar înnebunește cînd Smerdeakov se ghidează după principiul enunțat, iar pe Katerina Ivanovna o iubește jignind-o, cum, de altfel, și viceversa. Catherine și Heathcliff sunt măcinați de o iubire teribilă.

Suntem obișnuiți ca marile iubiri să fie cele vertiginoase. Elizabeth Taylor și Richard Burton, Marcel Cerdan și Edith Piaf, Marilyn Monroe și Joe di Maggio. Dar poate că cele mai mari iubiri sunt cele liniștite, în care bătrînii mor împreună, ca în mitologia greacă. Sau cele în care viața este vertiginoasă, iubirea, însă, cît se poate de statornică. Poate că succesul frumosului roman al lui Olivier Bourdeaut, Așteptîndu-l pe Bojangles, stă chiar în asta. O femeie nebună, dar care își iubește soțul, care, la rîndul lui, o iubește pînă la capăt, și moare pentru ea. O nebunie dusă pînă la capăt. O iubire dusă pînă la capăt.

În definitiv, toate iubirile sunt nebunești. Nu te interesează nimic, nu te încadrezi printre normele care te vizează, nu trăiești printre ele, ci printre regulile inimii tale, care, în sfîrșit, și-a găsit perechea. Făina și stelele le reașezi așa cum îți dictează inima.

În imagine: secvenţă din filmul „Anna Karenina” (2012), regia: Joe Wright, cu Keira Knightley și Jude Law

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Vezi articole

Alte articole

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.