Traduceri Flash fiction stories Nr. 136

„Franz e mort” de Adelheid Duvanel

În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem proza scurtă (de tip flash fiction) „Franz e mort” de Adelheid Duvanel, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.

 

Adelheid Duvanel
Franz e mort

Autobuzul mare, verde, e majestuos, mașinile din urma lui se opresc, cu capetele plecate, atunci când el frânează în dreptul cimitirului. Ziarul e umed, dimineața, în cutia cu scrisori. Clanța ușii e umedă, zăpada îmi place, e o îmbrățișare plină de dragoste. Nu mă machiez, pentru că plâng mult. Franz e mort. Tatăl său se interesează după înmormântare: „Ce fel de jale te încearcă?” Mama lui mă întreabă: „Cum o să te arăți la înmormântare?” (Dorea să afle cât de adânc m-a lovit moartea lui Franz. Nu putea rosti cuvântul „moarte”) Întrebările reținute și grosoloane ale acestei perechi îmi făceau inima să bată puternic; întotdeauna, când sunt revoltată, îmi transform revolta într-o tulburare a minții și-apoi mă mustru.

Dorește autobuzul la cimitir, atunci trebuie să treacă pe sub două poduri: un pod pentru trenuri și un pod pentru autostradă. Dacă se stă sub unul dintre poduri, munții de zăpadă nu mai sunt vizibili, aceia care-și vâră capetele unul într-altul și șușotesc. Probabil că vorbesc despre mine, se întreabă de ce după moartea lui Franz dorm într-un ghiveci de flori pe frunza unei plante.

Zăpada e vărsată peste oraș ca din mari lopeți. Copacii nu mai au aripi, nu pot înțelege cum reușesc să supraviețuiască atât de săraci și de pleșuvi. Un bărbat într-un hanorac galben traversează piața din fața casei mele cu o rachetă de tenis în mână. Am căzut, împreună cu viața mea, într-o gaură. Franz a murit. Țipam unul la altul în fiecare zi, mai ales în taxi. Acum mă rog continuu la Dumnezeu, nu mai fac un pas fără a mă ruga: „Nu-l lăsa pe Franz să cadă în foc și nici pe gheață”. Stau închisă pe frunza mea din ghiveciul cu flori atâtea nopți până ce zăpada va deveni neagră iar copilul meu va devasta, acasă, locuința.

 

Adelheid Duvanel s-a născut la Basel în 1936. S-a dedicat literaturii cu o discreție de-a dreptul periculoasă. Autoare a (doar) câteva volume de proză scurtă, Duvanel s-a aplecat, în general, asupra unei singure teme: cea a singurătății fundamentale. Personajele sale trăiesc într-o lume (sunt obligate s-o facă) în care totul începe foarte bine și sfârșește, inevitabil, dramatic. Opera ei poartă masca celor neîmpliniți. A scris numai proze scurte, extrem de concentrate, care în ultimii ani au cucerit un public din ce în ce mai larg. Autoarea s-a sinucis în 1996. (Radu Țuculescu)

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.