În Medio-Monte s-a deschis o nouă frizerie. În fosta clădire a Miliției, peste drum de fosta...
Marian Ilea
Manuscrisul
Nouăsprezece decembrie, anul două mii nouăsprezece. Ora şaisprezece şi două minute. Valerian...
Uncheşu’ Rad din Vrdugkaloufalva şi pandemia
„De la unu’ din oamenii mari din sat, c-o fo’ doi, pă care i-am apucat, am învăţat numele satului...
Jurnal de pandemie
6 mai, anul 2020 De dimineaţă bună, plec din Baia-Sprie cu o maşină plus şoferul. Într-o jumătate...
Domokoș și Buda – o legendă aproape urbană
Dămăcuşeniu’ îi sat de unguri harnici. Fiecare gospodărie are diboli şî diboliţe care stau în...
Crema de gălbene și curcubeul
Era bine de fiecare dată cînd doctorul Laycsany vindea cîte un apartament de două camere domnului...
Acei minunați ani (XIV)
În curtea dintre cele două blocuri era linişte. La ea în bucătărie, mama Margasoiului îşi lipea...
Acei minunați ani (XIII)
Domnul Morcic Brigher era un om bătrân. Negru la faţă. Lucra la chioşcul de lângă cofetărie. Până...
Acei minunați ani (XII)
Îi ziceau Moş. Era ursuz. Locuia pe strada Gării din oraş. Gard în gard cu familia Bucurescu. Îl...
Acei minunați ani (XI)
Coşul de baschet era un cerc făcut din fier beton. Nea Arghire îl fixase de nucul bătrân, îl bătuse...
Acei minunați ani (X)
Cincisprezece iunie, zi de duminică, Margasoiu îmbrăcat de sărbătoare. Doamna învăţătoare Munteanu...
Acei minunați ani (IX)
vatelina curgea prin căptuşeala paltonului, câlţişori lunguieţi mirosind a umplutură de dormeză...