Hip-hopoem

Acum când veacul pe vine se lasă
Și moartea și-a luat cool motocoasă
Urechile-mi n-ascultă leoparda
Ci limba tăiată cu șișul și cu barda
Soarele nu răsare pentru mine
Și nu apune nici pentru tine
Luna e, dovedit, un cur mahmur
Hetero, pedant, alb și totuși impur
Iar dragostea, man, e supercablată
Bătăile inimii sunt marfă uzată
Limba ta secretă zace mercantil
În cavoul gurii, gol inutil,
Dorințele noastre, drăguți viermișori
Sapă tunele în cele mai roz culori,
Tu nu plînge, doar bagă-ți chifla-n gură
Îngerași de gips visează doar zgură
Cere-mi orice, dar nu buze și kiss,
Altfel vomit pe tot ce-am promis
Nu știu ce bate, pleata sau chelia,
Dar lașitatea fute-n cur vitejia
Da, sunt noul golan al noilor timpuri,
Hai să văd scârba pe vechile chipuri,
Mi-aș bate copiii, doar că nu-i am,
Ți-aș da borșul pocitului muian,
Dacă ești ugly, ești cert imoral
Să fii închis în casă e dreptul tău legal,
Piedică le-aș pune babelor cuminți,
Moșilor – superglue în loc de dinți
Căci deci eu nu promit niciodată nimic
Deci privește la ce fac, nu la ce zic,

Deci greața să mă taie-n felii și feliuțe
Ca să deci alunec sub tocuri de pizduțe
Și să deci mă ardă viața-n buric
Deci din ceara mă-sii ca să mă ridic
Și să scot ochii statuilor din parcuri
Să alung tristețea-n pivnițe și țarcuri
Fiindcă deci mă doare în șpiț de omenire
Cu osânza-i revărsată, dată-n urmărire
Pentru subinteligență și gânduri măsluite
Pentru fețele machiate, morminte văruite,
Pentru borâturi politice și ferecate
În prostie crasă și-n golden-palate,
Pentru celulită, gușă, rânjituri colagenate
Pentru ființe făcute din oase pisate
Pentru șovăieli rostogolite-n mîl
Pentru solitudini care fac fîl-fîl
Pentru coituri de rîs și de toată mila
Tăvăliri hidoase concurând cu sila
Pentru smogul născut dintre gunoaie
Pentru postumanul cu logo, dar făr’ de coaie
Pentru herghelii de porci și cirezi de oi
Pentru legăminte poștite, trase în noroi
Pentru viii morți și morții vii
Pentru sutele care se-ascund în mii,
Pentru nou-născutul cu riduri și cu barbă
Pentru ploile acide și pentru viața oarbă,
Pentru cine vede cu urechea și-ascultă
Cu ochiul de crede că lumea-i ocultă,
Pentru tot ce crește din pământ și ape,
Ca să-și tragă mucii și apoi să crape!