Nr. 172 Plicul lui Pașadia

Norocul clarvăzător

Sînt întîlniri despre care nu știi că vor continua.

Mă întîlnisem cu Mircea Bochiș anul trecut la lansarea traducerii poemului „Sissi” de Pavel Șușară, carte pe care, ca și ediția în română, a ilustrat-o. La cina care a urmat, am descoperit în el un om fermecător la vremea șuetei. Totuși, ne-am luat bun rămas ca doi cvasinecunoscuți.

În noiembrie, fusesem la Baia Mare, și un galerist maghiar mi-a adus vorbă că artistul mă așteaptă cu drag în atelierul lui. Nu am putut să merg, dar i-am promis că o să vin cu proxima ocazie.

În perioada pandemiei, mă sunase spunîndu-mi că a făcut un album din poeziile mele publicate pe Facebook. Setările sale au tradus versurile mele într-o română de google, ieșind ceva teribil și totuși nelipsit de inspirație. Mircea Bochiș a făcut veritabile opere artistice alături de textele acestea, scriind și un „Manifesto” despre performance-ul sau „cartea-obiect” creată.

Și aici deja reiese limpede că verbul „a ilustra” e o expresie nefericită în legătură cu pictorul Bochiș. Răsfoind volumele lui alcătuite împreună cu Marian Ilea, se vede faptul, subliniat și de artist în multe rînduri, că astăzi nu există genuri autonome și bine definite, ci un „Gesamkunstwerk” veritabil. Cînd săptămîna trecută am ajuns la Baia Mare, mi-a mărturisit că el trebuie „să intre” în text, nu-l poate trata ca pe ceva separat de ideile sale – dacă am înțeles eu bine, nici nu poate avea idei din afară, numai dinăuntru. Cînd ajunge acolo, proza lui Marian Ilea sau versurile lui Șușară devin deja parte din el, nu mai există text și ilustrație, ci numai textimagine, dacă pot s-o numesc astfel, un amalgam în care toate elementele au valoarea lor intrinsecă, dar inseparabilă de toate celelalte.

Cred sincer că am avut mare noroc cînd l-am întîlnit.

 

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: