English Nr. 169-170 Poezie

Pasărea răbdătoare (poeme în proză)

pasărea
Prima amintire?

Are trei ani. Părinții ei, se pare, nu sunt acasă; dădaca, o femeie bătrână cu un nume ciudat, nu este nici ea de față, dar sigur este într-una dintre celelalte camere.

Fata stă la o masă prea mare pentru înălțimea ei, un castron cu supă în față. În mâna dreaptă ține o lingură, și ea prea mare și grea, cu care încearcă, stângace, să mănânce din supă. Scapă lingura pe masă. Supa e prea fierbinte. Se cațără pe un scaun și reușește să ia din dulapul din lemn o cană sau un borcan – aici filmul se estompează, iar imaginea devine difuză –, apoi coboară de pe scaun și se întoarce la masă. Cum a reușit să umple cana cu apă?

Toarnă apa în castronul cu supă și mai gustă o dată. Acum e prea rece. Iar gustul este diferit. Se uită la supă ca la un animal neîmblânzit cu care niciun fel de comunicare nu este posibilă.

 

First Memory?

She is three years old.  Her parents appear not to be home; her nanny, an old woman with a funny name, isn’t with her either, but she is surely in one of the other rooms.

The girl is sitting at a table too big for her, a bowl of soup before her.  In her right hand she is holding a spoon also too big, with which she clumsily attempts to eat the soup.  She drops the spoon on the table.  The soup is too hot.  She climbs on a chair and manages to seize from the wooden cabinet a cup or a jar—here the film fades and the image gets blurry—then off the chair and back to the table.  How did she manage to fill the cup with water?

She pours the water into the bowl of soup and tastes again.  Now it’s too cold.  And the taste is different.  She looks at the soup as if it were an untamed animal with which no communication is possible.

 

Pasărea răbdătoare

„Am o pasăre”, spuse el.

„Ce fel de pasăre? Ce poate să facă?” întrebă ea.

„A, nimic. Doar stă acolo. Stă acolo ore întregi fără să facă nimic. Nemișcată ca o piatră.”

Priviră pasărea-ca-de-piatră cum stătea cu ciocu-i portocaliu lucind în întuneric și cu penele de cerneală ce deveneau una cu noaptea. Pasărea era nemișcată. Își chemară prietenii ca să poată vedea și ei, și priviră cu toții și se minunară de o pasăre așa răbdătoare. Nici o pană nu se mișca pe corpul ei. Când încercară să o atingă, trupul îi alunecă precum un pește, deși era exact contrariul apei. Un trup ca de piatră, înfășurat în pene catifelate. Ce pasăre răbdătoare, se gândiră ei. Dar când se așteptau mai puțin, pasărea se urni deodată și zbură cu ciocul direct în ochii lor, orbindu-i pe veci.

 

The Patient Bird

“I have a bird,” he said.

“What kind of bird?  What can it do?” she asked.

“Oh, nothing.  It just stays there.  It stays there for hours without doing anything.  Still as a stone.”

They watched the stone-like bird as it stood with its orange beak glowing in the dark and its ink feathers becoming one with the night.  The bird was motionless.  They called their friends so they could watch too, and they all watched and marveled at such a patient bird.  Not a feather stirred on its still body.  When they tried to touch it, its body slipped like a fish’s, though it was the opposite of water.  A stone-like body wrapped in soft feathers.  What a patient bird, they thought.  But when they least expected it, the bird suddenly moved and flew with its beak straight into their sockets, blinding them forever.

 

Funia

Cândva, am cunoscut un bărbat care a încercat să facă o funie din nisip care să nu se poată rupe. Mai încolo, încercă să se spânzure, dar funia se rupse, ah, se rupse, iar bărbatul căzu într-o groapă cu lacrimi. Apoi încercă să facă o funie din apă ca să se poată cățăra înapoi, iar din apă o funie el făcu. Împleti lacrimile ca o coadă și le transformă într-o funie lungă și groasă, dar când ajunse aproape sus, lacrimile se uscară, funia se risipi în văzduh, iar el căzu înapoi în groapă. Bărbatul era acum atât de disperat încât începu să facă o funie din aer, munci la ea ore și zile și săptămâni și luni, iar când termină, se cățără pe funia groasă, invizibilă de aer și astfel reuși să urce până sus. De-acum, omul nostru era atât de slăbit și neputincios încât abia putea să mai stea în picioare, tocmai se pregătea să se așeze când cineva îl împinse și îi strigă în față: „Boșorogule! Aici nu e loc de stat și contemplat. Aici noi toți facem funii. Ia acest nisip și fă funie din el!”

Așa că bătrânul luă nisipul și-l făcu funie cu care se spânzură, dar funia se rupse etc.

 

The Rope

I once knew a man who tried to make a rope of sand that would never break.  Later he tried to hang himself, but the rope broke, oh it broke, and the man fell into a pit of tears.  Then he tried to make a rope of water so he could climb back up, and a rope of water he made.  He braided the tears like hair and made them into a long, thick rope, but when he was almost at the top, the tears dried up, and the rope dissolved into the air, and he fell back into the pit.  Now the man was so desperate that he began to make a rope out of air, and he worked at it hours and days and weeks and months, and when he finished, he let himself slide up the thick, invisible rope of air, and he thus managed to ascend to the top.  By now, our man was so weak and frail he could barely stand, so he was just about to sit down when someone gave him a push and yelled: “Old man!  This is no place to sit and contemplate.  Here we all make ropes.  Take this sand and make it into a rope!”

So, the old man took the sand and made it into a rope with which he hanged himself, but the rope broke, etc.

 

Cântecul cocoșului

Fuge cu pantofi cu șiret din lavandă pe câmpurile cu cartofi-fantomă. Își desface colțurile gurii de trei ori înainte de revărsatul zorilor, și afară se revarsă cuvinte înmuiate în angoasă roșie. El e un trubadur al dimineții zăvorăt într-un corp de birocrat. Cântecul lui de la marginea nopții și-a tăcerii visează la o formă atrasă spre lumină.

Și astfel, duminicile, ne întrebuințăm sarea lacrimilor pentru ciorba de cocoș înmuiată în sarea memoriei, iar noaptea lichidă, fără de cocoș, dar sărată, se revarsă în lumina zorilor nerevărsați.

 

Song of the Rooster

He runs with shoes of lavender lace in the fields of ghost potatoes.  He unzips the corners of his mouth three times before daybreak and words spill out drenched in red anguish.  He is a minstrel of morning trapped in a bureaucrat’s body.  His song at the edge of night and silence dreams of a shape pulled toward light.

And so on Sundays we use the salt of our tears for rooster stew, dipping into the salt of memory, and roosterless but saltful the liquid night spills into the light of day that never breaks.

„First memory?/Prima amintire?”, „The Patient Bird/Pasărea răbdătoare”, „The Rope/Funia” and „Song of the Rooster/Cântecul cocoșului” by Alta Ifland (from „The Snail’s Song”, prose poems, Spuyten Duyvil, 2011) translated from English into Romanian by Florin Buzdugan & Alta Ifland.

 

Florin Buzdugan este profesor de limba engleză, traducător din engleză în română și viceversa, a debutat cu volumul de poezie „Mai mult de trei cuvinte” (premiul de debut din partea Ed. Junimea „Porni Luceafărul…”, 2013), a publicat un eseu în revista „Observator Cultural” și traduceri în revistele „Steaua”, „Poesis International” etc. În prezent, speră să publice al doilea volum de poezie și coordonează activitatea site-ului „Traducerile de sâmbătă”, https://traduceriledesambata.wordpress.com.

Susține Literomania

Despre autor

Alta Ifland

Alta Ifland

Alta Ifland s-a născut, a crescut în România și a emigrat în Statele Unite în 1991, unde a obținut un doctorat în limba și literatura franceză, iar acum trăiește în California. A publicat patru cărți de poeme în proza și de povestiri, dintre care „Voix de glace/Voice of ice”, pe care a tradus-o din franceză în engleză și care a luat Premiul francez Louis Guillaume, iar romanul ei, „The Wife Who Wasn’t”, va fi publicat în 2021. Mai multe informații pot fi găsite pe site-ul ei, https://www.altaifland.com.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: