Nr. 186 Plicul lui Pașadia

Prudență și extaz

Cînd eram copil, una dintre îndeletnicirile mele cele mai îndrăgite era cititul unor cărți autobiografice. Atunci am citit „Moulin Rouge” de Pierre La Mure despre Toulouse-Lautrec, un roman despre Puccini, unul despre Donizetti, „Agonie și extaz” de Irving Stone despre Michelangelo. În plăcerea mea era probabil și ceva dorință disimulată de a parvine artistic, ca să zic așa – în copilărie, credeam că nu e nimic mai frumos și mai neproblematic decît să fii artist.

Am devenit scriitor și am aflat că nu e neapărat așa. Cărțile autobiografice le caut acum mai circumspect: într-un roman bun, protagoniștii aduc mereu surprize cu ei, îi cunoaștem datorită acțiunii, se schimbă dramatic în procesul textului. Despre oamenii cunoscuți știm aproape totul, cum să ne surprindă, atunci?

Cred că aceste două reflecții alcătuiesc unghiul din care o colecție ca cea a Editurii Polirom, „Biografii romanțate”, poate fi citită. Pe de o parte, oamenii mari ai culturii române merită, fără îndoială, niște cărți cu iz pedagogic, pe de alta, este o reală provocare să scrii un roman despre cineva ai cărui pași și al cărui caracter sunt bine știute.

Dan Coman a răspuns provocării prin împărțirea volumului despre Enescu în niște „caiete de repetiții”. Din capitolele numite după acestea, aflăm totul despre copilăria, talentul, pregătirea, iubirile marelui compozitor, care astfel nu mai este „marele compozitor”, ci doar un om despre care știm că a devenit în timp marele compozitor.

Bogdan Alexandru-Stănescu a „găsit” o lungă scrisoare a lui Caragiale în care nenea Iancu își explică viața mai tînărului său prieten și discipol Paul Zarifopol, trecînd prin copilăria de la Ploiești și ajungînd pînă la delicatețea Cellei Delavrancea, a legăturii învăluite într-o discreție metaforică de bun-simț.

Liniile lui Radu Răileanu, care a desenat copertele colecției, sunt economicoase, dar pline de unghiuri: toți protagoniștii apar stilizați, fără detaliile vieții pe care cititorul le poate afla din volumele respective. Cred că desenele astea sunt și ele un mare cîștig al colecției.

Sumar Literomania nr. 186

Susține Literomania

libris.ro

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: