O doamnă are în mînă o plasă grea. Văzînd biserica, își face cruce cu plasă cu tot. O pereche din Suedia îi dă copilului numele de „Vasile” pentru că le-a plăcut așa de mult în România. Copilul e fetiță. Turismul e un pericol mai mare decît terorismul.
Toate acestea și încă foarte multe alte lucruri putem afla din volumul lui Răzvan Exarhu, Fericirea e un ac de siguranță. Nu știu ce e fericirea, dar știu că e mai ușor să trăiești dacă privești lumea și oamenii cu umor. Ceea ce e, de bună seamă, un izvor de tristețe. Vezi că totul e pierdut și numai tu știi asta. Și rîzi înc-o dată.
Volumul e alcătuit din crîmpeie de povestiri, istorii, întîmplări. „Întîmplări, întîmplări, dacă nu s-ar fi întîmplat, întîmplări, întîmplări, lumea nu s-ar fi schimbat.” – cînta Cornel Fugaru în copilăria mea și-a autorului. Ei bine, Exarhu ar putea să cînte că lumea nu ar fi așa cum e dintotdeauna. Caută fericirea prin munții altei țări, cînd ea poposește în ușă. Sărbătorește prostii numai să aibă o sărbătoare, vezi Doamne, națională. Femeile sunt fashioniste, bărbații, alcoolici. Ele se deosebesc de alcoolici prin faptul că ultimii habar n-au de ce beau, pe cînd primele au un program.
Nu-mi amintesc să-l fi ascultat pe Răzvan Exarhu la radio. Poate că s-a întîmplat, dar numai din întîmplare. Acum, zic că e păcat. Are un umor melancolic, o privire limpede pe care nu puteam să nu le gust, și mă bucur că le-am gustat.
