Cronici Nr. 195

Un roman polițist și ceva pe deasupra

Reach content for Google search „Paulus Hochgatterer”



Născut în 1961, în Austria, absolvent de medicină și specializat la Viena în psihiatrie pediatrică, Paulus Hochgatterer e cunoscut publicului cititor de limbă germană, încă de la începutul anilor 2000, drept unul dintre cei mai notabili autori contemporani de proză (romanul „Über Raben” i-a apărut în 2002, fiind urmat, în 2003, de „Eine Kurze Geschichte zum Fliegenfischen”). În anul 2006, el publică „Dulceața vieții” („Die Süße des Lebens”), un remarcabil thriller psihologic, deopotrivă roman polițist și excelent text de atmosferă, ce folosește toate tehnicile narațiunii polițiste, combinate, însă, printr-o extraordinară artă, cu pagini de profundă analiză a sufletelor personajelor, în care punctul de vedere și jocul perspectivelor modifică în permanență realitatea și dau alte și alte semnificații evenimentelor petrecute și faptelor relatate. Devenită rapid bestseller și extrem de bine primită de critica literară, recompensată cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, cartea pornește de la un pretext relativ banal pe tărâmul literaturii detectiviste (o crimă care se petrece pe neașteptate), însă, dincolo de subiectul în sine, scriitorul creează o extraordinară frescă a unui orășel aparent liniștit din munții Austriei, evaluând, cu finețe și înțelegere, raporturile dintre oameni, tensiunile latente din comunitate, dar și modul incredibil în care, uneori, trecutul poate influența și modela prezentul.

Romanul începe cu descrierea unei scene de familie, dintr-o seară ce pare, inițial, ca toate celelalte de după Crăciun. Katherina, o fetiță de șase ani, își petrece câteva ore liniștite cu bunicul ei, bând cacao și jucându-se liniștită. Numai că, la un moment dat, cineva sună la ușă, bunicul se duce să vadă cine e, schimbă câteva cuvinte cu cineva, după care se îndepărtează de casă. Preocupată de jocurile ei, fetița nu dă importanță momentului, însă observă, după o vreme, că bunicul nu mai vine și pornește în căutarea lui. Și îl găsește, lângă hambar, întins pe zăpadă, într-o poziție nefirească. Deja bătrânul nu mai e în viață. Șocată, Katherina fuge la părinții ei, se poartă ciudat toată seara, dar nu spune nimic, astfel încât trupul lui Sebastian Wilfert, în vârstă de optzeci și șase de ani, va fi găsit abia a doua zi dimineață, zăcând pe pământ, cu gâtul tăiat. Iar Katherina nu mai scoate nici un cuvânt, cufundându-se într-o muțenie care îi determină pe părinții ei să o ducă la medicul psihiatru Raffael Horn. Acesta și ofițerul de poliție Ludwig Kovacs sunt cei care vor încerca să elucideze cazul, să descopere criminalul, să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestei înfiorătoare crime, dar și să o ajute pe fetiță să revină la o existență cât de cât normală.

Cercetările vor fi mult mai anevoioase decât se credea la început, iar aparent liniștitul orășel, situat nu departe de Viena, unde toată lumea are impresia că nu se întâmplă nimic, se dovedește a fi un loc straniu, plin de secrete bine păstrate și de vechi dușmănii, populat de oameni care, dincolo de existența lor pașnică, ascund o mulțime de lucruri. Structurat pe capitole și folosindu-se de tehnica punctului de vedere, căci, adesea, acestea relatează aceleași fapte (din prezent sau din trecut) din perspectiva unor personaje diferite și implicate, într-o mai mare sau mai mică măsură, în ceea ce se petrecuse, romanul nu doar că are o intrigă excelent construită, ci demonstrează și capacitatea autorului de a elabora conflicte secundare, însă deloc lipsite de importanță și de a configura un set de protagoniști uluitori – și doar în aparență obișnuiți. „Dulceața vieții” devine, astfel, pe nesimțite, și un extraordinar text despre viață și, în egală măsură, o amară meditație despre abisurile în care ființa umană riscă să se prăbușească dacă nu alege, atunci când trebuie, drumurile corecte. Ia naștere, în acest fel, un univers uman întunecat, în care frumusețea peisajului e dublată de umbrele din sufletele oamenilor și de tainele lor mai vechi sau mai noi. Iar criminalul ce va fi descoperit abia în ultimele pagini ale cărții, așa cum se și cuvine într-un asemenea text plin de suspans, e construit prin intermediul unei metafore extrem de pregnante, căci este el însuși o fostă victimă a unor violențe de nedescris care îi marcaseră existența. Exersându-și calitățile de psihiatru, Paulus Hochgatterer nu expune nimic – fie personaj, fie situație – în tonuri simpliste de alb și negru, ci e întotdeauna atent la nuanțe, știind, de asemenea, cum să surprindă și să exprime reacțiile ori deciziile aparent inexplicabile ale oamenilor.

În acest fel, prin fața cititorului fascinat de poveste, dar și de modul în care este ea relatată, vor trece, pe rând, figuri stranii și imposibil de înțeles: o tânără mamă convinsă că bebelușul ei e diavolul, un călugăr benedictin care încearcă să-și țină în frâu demonii lăuntrici alergând și ascultând muzică la iPod, un adolescent gata mereu să tortureze pisici, un poștaș pensionar pasionat de albine și așa mai departe. Așadar, un orășel pașnic și niște peisaje desprinse parcă din ilustratele turistice, dar o umanitate tulburată, neliniștită și plină de taine. Totul descris pe fondul iernii austriece și al atmosferei de Crăciun care, însă, dau senzația că sunt întoarse pe dos, ca într-un soi de carusel al imaginilor care distorsionează aparenta liniște a așezării. Scriitorul distruge convenția pitorescului alpin și smulge, cu curaj și cu o perfectă intuiție artistică, vălul (vălurile…) de deasupra aparentei normalități și tihne, pentru a evidenția abisul ce se poate ascunde în sufletele oamenilor. „Dulceața vieții” este, citită în acest fel, un adevărat labirint al simbolurilor și semnificațiilor, dar și al trimiterilor livrești, căci primele capitole ale romanului duc cu gândul direct la atmosfera unora dintre neliniștitoarele poeme ale lui Robert Frost, mai cu seamă la „An Old Man’s Winter Night”. Asemenea lui Frost, Paulus Hochgatterer presimte spaima pe care o emană întunericul unei nopți de iarnă, mai ales atunci când e privită de la fereastră, prin ochii unui copil. Remarcabil e și faptul că, până dincolo de jumătatea textului, cititorului îi este absolut imposibil să intuiască identitatea criminalului ori să găsească legăturile ascunse dintre personajele prezentate și victima descrisă în primele pagini ale cărții.

Se poate spune, pe bună dreptate, că romanul acesta e preocupat, cel puțin în egală măsură cu descoperirea vinovatului, de prezentarea vieții și mai cu seamă a gândurilor locuitorilor așezării montane unde are loc totul. Existența umană într-un spațiu izolat este excelent descrisă, iar jocul unghiurilor de vedere dă viață paginilor în care totul e privit prin ochii personajelor centrale ori ai celor secundare, figurile mai mult sau mai puțin notabile ale orășelului a cărui liniște a fost spulberată de crima care îi marchează pe toți. În plus, Horn și Kovacs, cei implicați în investigație, sunt extrem de convingător descriși, cu toate preocupările lor profesionale sau personale, cu micile sau mai marile dezamăgiri ori bucurii care le colorează existența. Căci Hochgatterer nu scrie doar un excelent roman polițist, ci intenționează – și reușește! – să se apropie de sufletul omenesc și să-i surprindă toate complexitățile și contradicțiile. Dar și să evalueze efectele pe care suferința trecută sau prezentă le are asupra oamenilor însingurați, care, nu o dată, i-au făcut pe semenii lor să sufere; și, deopotrivă, să mediteze cu privire la urmările pe care violența fizică ori emoțională poate să le aibă asupra copiilor – iar cazul micuței Katharina este întru totul edificator în acest sens. Dovadă că, după cum afirma Beatrice Simonsen, „scriitorul austriac dispune, ca psihiatru, în «Dulceața vieții», de instrumentele ideale pentru a lumina toate obscuritățile psihologice și are, în plus, o iscusință scriitoricească ce înalță cartea deasupra oricărei trivialități.”

Paulus Hochgatterer, „Dulceața vieții”, traducere și note de Lorin Ghiman, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2020

 

Sumar Literomania nr. 185

Susține Literomania

Despre autor

Rodica Grigore

Este conferențiar (disciplina Literatura comparată) la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu; doctor în filologie din anul 2004. Volume publícate: „Despre cărți și alți demoni” (2002), „Retorica măştilor în proza interbelică românească” (2005), „Lecturi în labirint” (2007), „Măşti, caligrafie, literatură” (2011), „În oglinda literaturii” (2011, Premiul „Cartea anului”, acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor din România), „Meridianele prozei” (2013), „Pretextele textului. Studii și eseuri” (2014), „Realismul magic în proza latino-amerieană a secolului XX. (Re)configurări formale şí de conținut” (2015, Premiul Asociației de Literatură Generală și Comparată” din România, Premiul G. Ibrăileanu pentru critică literară al revistei „Viața Românească”, Premiul „Cartea anuluì”, acordat de Filiala Sibiu a U.S.R.), „Călătorii în bibliotecă. Eseuri” (2016), „Cărți, vise și identități în mișcare. Eseuri despre literatura contemporană” (2018, Premiul „Șerban Cioculescu”, acordat de revista „Scrisul Românesc”), „Între lectură și interpretare. Eseuri, studii, cronici” (2020). Traduceri: Octavìo Paz, „Copiii mlaștinii. Poezia modernă de la romantism la avangardă” (2003/2017), Manuel Cortés Castañeda, „Oglinda Celuilalt. Antologie poetică” (2006), Andrei Oodrescu, „Un bar din Brooklyn. Nuvele şi povestiri” (2006, Premiul pentru Traducere a1 Filialei Sibiu a U.S.R.). A coordonat şi a realizat antologia de texte a Festivalului Internațional de Teatru de la Siblu, în perioada 2005-2012. A publicat numeroase articole în presa literară, în revistele: „Euphorion”, „Observator Cultural”, „Saeculum”, „Scrisul Românesc”, „Viața Românească”, „Vatra” etc. Colaborează cu studii, eseuri şi traduceri la publicații culturale din Spania, Mexic, Peru şi Statele Unite ale Americii. Face parte din colectivul editorial al revistei „Theory in Action. The Journal of Transformative Studies Institute” de la New York.

Scrie un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.