Blitz-proze

Scrisori către preşedinte (XVIII)

Scrisoarea a optsprezecea 

Stimate domnule preşedinte,

a venit toamna, aţi observat? S‑au cules strugurii, se scot cartofii, se produc numeroase festivaluri de toamnă întru bucuria cetăţenilor, dospeşte mustul, se prăjesc castanele, micii şi cârnaţii, sărbători peste sărbători, că aşa‑i toamna, plină de veselie rumenă, curge berea, se întăreşte pastrama, arde ţuica, urlă muzica pe podiumurile din aerul liber al patriei, iar printre consumatori se amestecă, plini de modestie şi aproape anonimi, politicienii noştri cei mai de seamă, conducătorii noştri aleşi pe sprânceană. Un populism duios, lichidos şi unsuros emană în jurul lor. Împart zâmbete, strâng mâinile, gustă lichidele, halesc prăjelile. Unii vorbesc la microfon pe‑un ton mobilizator, de parcă toate pieţele ar fi din cele în care s‑au produs revoluţii şi se mai produc încă, se atacă unii pe alţii, discret ori grobian, se laudă şi se acuză. Un adevărat cor al denigrărilor pe mai multe voci, zbierat în faţa mulţimii. Mă rog, în faţa celor care mai au chef să‑i asculte… ori să‑i creadă. Dosarele unor actuali şi foşti miniştri sunt prinse într‑o horă săltăreaţă, ba intră, ba ies din ea, hop ş-aşa şi hop ş-aşa, nimeni nimic nu va păţea… Nu‑i corect gramatical, dar în această chestiune nici dracu’ nu mai ştie ce‑i corect şi ce nu‑i.

Cea mai mare nedumerire a mea este Constituţia noastră atât de mult amintită. Fiecare o foloseşte drept scut, drept armă, drept motivaţie. Fiecare îl acuză pe celălalt că nu respectă Constituţia! Câte feţe are constituţia asta?! Câte sensuri, câte înţelesuri? Conform Constituţiei am dreptul!… conform Constituţiei nu are dreptul!… a încălcat Constituţia!… eu respect Constituţia!… acţionez în numele Constituţiei!… Personal, nu mai pricep nimic. Adicătelea cărţulia aia colorată frumos o poate folosi oricine după cum îl taie capul? Aşa se pare că a fost concepută, interpretabilă la nesfârşit. Albă pentru unii, neagră pentru alţii, şi invers. E folosită pe post de ciocănel. Îşi dau cu ea în cap unii altora. O folosesc pe post de scut, de vătrai, de ciomag. Vai de ea, ajunge ferfeniţă. Varză. O varză de constituţie. Niciun respect nu mai poţi avea faţă de ea, când e în asemenea hal de terfelită. Acum, că şi părintele ei, Antonie, s‑a dus la cei care n‑au nevoie de nicio constituţie şi de niciun politician, poate fi manevrată în fel şi chip.

Noi, cetăţenii ăştia de rând, nici nu avem nevoie de constituţie. La ce să ne folosească? Nici de cald, nici de rece, nici de foame nu ţine. Şi, după cum se vede cu ochiul liber, nici nu ţine nimeni cont de ea. E ca o fantomă, ca o iluzie, de neatins. Ceva lipsit de concreteţe. Ceea ce‑i tare concret pentru noi este că uleiul s‑a dublat, pâinea şi restul alimentelor urmează, s‑a scumpit gazul, normal, vine iarna şi apartamentele trebuie încălzite şi atunci, normal, creşte binişor întreţinerea, cot la cot şi mână‑n mână cu hrana şi restul. Normal. Doar salariile nu se aliniază, normal. E ceva atât de cunoscut încât devin penibil dacă scriu despre asta. O banalitate înfiorătoare. Mai bine să vorbim despre starea vremii, cică va fi o toamnă lungă şi destul de călduroasă, poate ne ajută natura, se‑ndură de noi, o să putem culege ciuperci multe care sunt foarte hrănitoare şi nu produc colesterol…

Nu mai aştept să‑mi bată vecinii în calorifer, închei repede, poate mă atacă vreunul cu cărţulia aceea de are coperta frumos colorată, aşa că mă semnez ca‑ntotdeauna, cu curaj şi demnitate: un om sfios din ţară.

 

Parteneriat media

Despre autor

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu

Radu Țuculescu (nascut la 1 ianuarie 1949, la Târgu Mureș, crescut la Reghin) este romancier, dramaturg, traducător din limba germană; absolvent al Conservatorului „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca – secția vioară. Dintre romanele sale amintim: „Ora păianjenului” (Albatros, 1984), „Degetele lui Marsias” (Dacia, 1985), „Umbra penei de gâscă” (Dacia, 1991), „Povestirile mameibătrâne” (Cartea Românească, 2006), „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009), „Femeile insomniacului” (Cartea Românească, 2012), „Mierla neagră” (Ed. Cartea Românească, 2015), „Măcelăria Kennedy” (Cartea Românească, 2017), iar dintre volumele de teatru „Ce dracu’ se întâmplă cu trenul ăsta?” (Eikon, 2004) și „Bravul nostru Micsa!” (Eikon, 2010). A primit premii naționale și internaționale pentru proză, teatru, traduceri și filme de televiziune. A tradus volume de poezie și proză din literatura austriacă și din literatura elvețiană contemporană de expresie germană. Romanele sale au fost traduse în Franța, Austria, Italia (traducător Gabriela Lungu), Cehia, Ungaria și Serbia, Germania și Israel, iar teatrul său în Cehia, Ungaria, Italia, SUA (traducător Mihael Mudure), Franta și Israel (traducători Paul Farkas și Itzhaki Moshe). „Povestirile mameibătrîne“ (Cartea Românească, 2006) a apărut la Editura Tarandus Kiadó, în traducerea lui Szőcs Imrével. Este cea de-a patra traducere a romanului, după cea în limba franceză, la Gingko Editeur, traducător Dominique Ilea, în limba sârbă, Editura Sezam Book, în traducerea Mihaelei Lazarovici, şi în limba cehă, Editura Dauphin, în traducerea lui Ladislav Cetkovský. Romanul „Stalin, cu sapa-nainte” (Cartea Românească, 2009) a apărut la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, cu titlul „Stalin, mit dem Spaten voran!”. De asemenea, tot la Mitteldeutscher Verlag, în traducerea lui Peter Groth, a apărut și romanul „Măcelăria Kennedy” („ Metzgerei Kennedy”).

Scrie un comentariu