Plicul lui Pașadia

Spiridușul la centenar

Anul acesta va fi centenarul Unirii și mă tot gîndesc care ar fi poeții, scriitorii, versurile și citatele pe care le-aș cita cu bucurie și fără să cad în vreo capcană întunecată.

Printre primele care îmi vin în minte este „Cîntecul iacobinului maghiar” de Endre Ady, în traducerea lui Kocsis Francisko: „De ce nu devin mii de dorinţi/ O năprasnică voinţă?/ De­-i slav, maghiar ori vlah, bănatul/ E-­n veci aceeaşi suferinţă”. Apoi versurile-emblemă ale lui Attila József din „La Dunăre” în traducerea aceluiași: „Mama-i cumană, tata-i jumate/ secui, jumate român ori de tot./ Gura mamei mi-a dat dulci dumicate,/ într-a tatii adevăru-şi găsea loc”.

Apoi, o să spun că unul dintre veteranii poeților maghiari, Sándor Kányádi, în amplul său poem „Halottak napja Bécsben” („Luminație la Viena”), a inclus două versuri de Ioan Alexandru. O să continui prin a vă spune că toate romanele românești importante apărute înainte de 1989 au o traducere de calitate în maghiară. Că în ziua de azi sunt teatre, galerii de artă, bloguri, spații în care se întîlnesc și discută românii cu maghiarii.

Puțin, foarte puțin, dacă ne gîndim cîți oameni participă realmente la așa ceva, prin a învăța o boabă de maghiară, prin a intra într-un dialog funcțional. Dar mult, foarte mult, dacă ne gîndim la instigările recurente care, anul acesta, vor fi și mai numeroase.

N-o să uit în veci exclamația iritată a unei doamne: „azi nimeni nu mai știe că Mattis Teutsch a fost român!”. E trist, sigur, mai ales că pictorul a fost jumătate maghiar, jumătate sas. Dar replica aceasta nu e bună. De ce te întristezi, scumpă doamnă? ar trebui s-o întrebăm pe venerabila. Cultura e multe, ca să mă exprim astfel, dar nu e numai etnie. E mai ales creativitate, joacă, libertate, spiridușenie. Hai, înveselește-te!

Advertisements


Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu