Plicul lui Pașadia

Tamisa mea

Dacă aș vrea să încep cu o glumă, aș spune că în materie de morală sunt Titircă Inimă-Rea, în materie de artă, Titircă Inimă-Bună.

Asta nu înseamnă câtuși de puțin că sunt mai indulgent cu gafele literare decît cu păcatele morale. Dar, în timp ce nu prea m-aș bucura dacă o stradă ar fi denumită după Eugen Barbu, capodoperele lui mi se par mai presus de orice dubiu, și nu mă sfiesc să recunosc asta. Sau, un alt exemplu: nu știu cum să înțeleg faptul că semnătura lui Sadoveanu se află lîngă altele pe o listă pe care sunt condamnați la moarte, în timp ce Baltagul mi se pare un roman extraordinar.

Dar Barbu e un exemplu mai viu. Sadoveanu s-a clasicizat și pace bună. Scriitorii mai recenți sunt judecați mai aspru și, zic eu, mai nedreptățiți. Bunăoară, am scris chiar în paginile astea virtuale că Dincolo de nisipuri este o nuvelă admirabilă. Tot așa sunt gata să jur că atît Groapa, cît și Principele sunt opus magnum-uri de neocolit ale literaturii române dintotdeauna.

Un lucru trebuie înțeles odată și bine. Oricît ne-am amăgi, între artă și morală nu există legături directe, numai indirecte și greu de analizat. Sigur că toți simțim/intuim/știm despre cutare actor care nu mai e bun de nimic, deși talentul i-a fost de netăgăduit, că diminuarea capacității sale actoricești a survenit datorită unor compromisuri și a unui mod de viață. Dar care compromisuri și ce fel de mod de viață, asta e mai greu de descifrat și mai ales de pus pe hîrtie.

Un amic care mi-a bombănit despre UE și despre impotența politicienilor de astăzi a strigat, la un moment dat: „Un alcoolic şi Juncker ăsta! Sigur, și Churchill a băut tot ce curgea pe Tamisa. Dar el a fost un geniu, ăsta e un netot. Asta e toată deosebirea”.

Adică, la urma urmei, diferența stă, în mod esenţial, în personalitatea unuia sau a altuia. Ceea ce e și trist, și plin de farmec.

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu