În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem cea de a douăzecea parte a prozei „Vârstele muntelui” de Werner Lutz, proză apărută în antologia „America nu există (antologie de proză elvețiană contemporană de expresie germană)”.
23
Rosteam datele cu voce sonoră: şapteaşasea, optaşasea, nouăaşasea. Mă agăţam de calendar, altfel m-aş fi simţit hărţuit ori aş fi sucombat în mâloasa monotonie. Aşa, cel puţin, ştiam: joi, ceva cretă în timp, vineri, întinsă neregulat peste pajişti, sâmbătă, cioburi de fereastră purtând stropi alunecoşi pe ele. Adunam zilele, le ordonam. Cu aceste dovezi în mână se demonstra că exist. Dimineaţă, amiază, seară, păstram obiceiurile, mâncam când toţi mâncau. Pendulam între bucătărie şi cameră, încolo şi încoace, mă arătam preocupat, ca şi cum eu eram propriul meu oaspete. Am şters paharul, am împăturit şerveţelul în mod cochet, am acoperit masa elegant, de parcă cineva ar vedea şi ar întreba, de parcă cineva m-ar auzi: Aici piperul, aici sare. Mai lipseşte ceva?
Cartofi, ochiuri, cartofi. Trăiam fără pretenţii. Uneori mă serveam cu o supă de orz ori îmi dăruiam o mămăligă din mălai fin.
Dar eram mândrul proprietar al cărţilor de bucate, aproape cărţi sfinte, secretele bunicii se aflau acolo. Cărţi de la bucătăria grecească, spaniolă, italiană până la bucătăria lui Lucius Licinius Lucullus ori specialităţi chinezeşti. Petreceam ore gustoase parcurgând acele pagini, şi savuroase senzaţii îmi bântuiau prin cap şi stomac. În special, reţetele franţuzeşti, mai palpitante decât unele romane, mă captivau. Aici se marinează, caramelizează, asezonează, în caserole din email şi cupru strălucitor. Aici se topeşte untul de crab, se flambează cu Armagnac vechi de douăzeci de ani. Cochiliile Saint-Jacques sunt scufundate în vermut, păstrăvii umpluţi cu fileu de ştiucă şi întinşi, frumuşel, pe-un pat de zarzavaturi. Aici sosuri cereşti se mestecă în băi de apă şi fiecare strop de spumă ce o poate tulbura se îndepărtează cu grijă. Un întreg regiment de verdeţuri mărşăluieşte prin faţa mea. Doamne, ce arome! Aromele ce-mi umplu nările, apa care îmi umple gura. Ce nesimţită decadenţă îmi traversează casa ţărănească. Fără să vreau, m-am gîndit la supe-ul de la miezul nopţii, cu Madame Pompadour, la pudre, pomezi, parfumuri, peruci şi ceremoniile ce curte.
Se iau cele mai fragede aripioare de la cel mai fraged pui de Bresse, se unge cu unt de Auvergne, se pudrează cu făină de Poitou, uşor încălzită, se lasă câtva timp în vin de calitate de Burgundia. Se stoarce zeama de la o lămâie proaspătă, tânără, se mărunţeşte un snop de estragon şi se presară peste. Alături, obligatoriu, un pahar de vin roşu de Garves, un Pape Clemant sau un Haut-Brion. Poftă bună!
Werner Lutz, pictor şi poet, s-a născut în anul 1930, la Wolfhalden – Elveţia. Din 1950 s-a stabilit în Basel. Remarcându-se, mai întâi, ca grafician, el este una dintre cele mai apreciate voci lirice elveţiene. Volumele de poezie, puţine la număr, dar de o admirabilă consistenţă, ne dezvăluie o personalitate lirică aparte, capabilă să condenseze o lume în câteva cuvinte. În anul 2000 publică un volum de proză, de fapt un microroman: „Vârstele muntelui” (catalogat de autor, cu modestie, drept povestire), cu deosebit succes și mai multe reeditări. A murit la Basel în 2016. (Radu Țuculescu)
Food photo created by valeria_aksakova – www.freepik.com
Scrie un comentariu