Nr. 178 Plicul lui Pașadia

Vita nuova

Mă gîndesc de cîteva zile la lansarea romanului meu și îmi dau seama din nou că în pandemia asta totul va fi altfel. Să vorbească trei oameni înțelepți pe zoom poate nu e cea mai bună metodă, ar fi o discuție searbădă, o miniconferință neștiințifică. Pînă la urmă, am căzut de acord cu prietenii să facem un podcast.

Dar nici zoomul, nici podcastul nu pot calcula sau ingera reacțiile cititorului, ale celui care este prezent la lansare – însuși „prezența” devine foarte virtuală. Am participat la cîteva serate online și nu mi-a părut rău, însă mi-e dor de o sală nici măcar arhiplină, în care sunt oameni adevărați, cu grimasele și zîmbetele lor.

Dintr-un punct de vedere, pandemia este totuși o experiență utilă, de micșorare a orgoliului. Reacția instantă te înveselește cumva, felicitările, fie ele pur formale, te ung pe suflet. Zoom-ul stă în locul posterității căreia poate că nu-i pasă sau pe care pur și simplu n-o interesează nimic din versurile tale, pe care le simte răsuflate sau contrafăcute, nici romanul pe care-l simți una dintre capodoperele tale. Trăind într-o lume tot mai virtuală, trebuie să înțelegi că nu ești nici Dickens, nici Stendhal, nici Villon sau Dostoievski. Ești doar cineva care scrie, și nu se dărîmă pămîntul dacă nu-ți apar cărțile.

De aici, poți să începi din nou o viață despre care nu credeai că va fi a ta.

Sumar Literomania nr. 178

Susține Literomania

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.