Marți, o discuție absolut providențială cu Pavel Șușară la emisiunea „Garantat 100%”, secțiunea best of. Pentru mine cel puțin, care caut de ceva vreme misterul lui Brâncuși. Și-acum, iată, aflu că Brâncuși venea dinspre ortodoxia care nu are sculptură și ajunge la Paris în mijlocul unei culturi occidentale catolice care are una. Sculptura acesteia este însă una corporală, pe cînd sculptura lui Brâncuși, una energetică.
M-au frapat cele spuse de criticul de artă deoarece am înțeles ceva din acest uriaș la propriu și la figurat al artei moderne – care, mai aflu, nu a fost modern deloc! Înțeleg, sigur: operele lui Brâncuși nu sînt ready-made sau altceva, ci ele sînt de fapt drumul-înapoi către o spiritualitate incipientă.
Înțeleg, desigur, și forța pe care Brâncuși a avut-o asupra femeilor. Un exotic la Paris, un om puternic și charismatic, un călugăr venit dint-o cultură despre care mulți nici nu știau unde se află. Un boem care are, totuși, succes. Nu mă îndoiesc că Brâncuși era și un om pasional și un bărbat pasionant.
Și, iarăși, eterna poveste tristă. Țara mică în care nu încape o personalitate mare. El nu încape nici chiar după ce a plecat din ea și vrea să se reîntoarcă. Micimea, provincialismul, suficiența fudulă îi pun bețe în roate. Nu mă îndoiesc că putea să fie un om dificil. Păi da cînd spui anecdote la bistro despre nu știu care mare actor și rîzi de nu mai poți, nu te gîndești că și Brâncuși are dreptul la dificultățile sale? Și dacă te uiți la „Pasărea măiastră”, mai ai tupeul să discuți despre dificultăți?!
Mi-a plăcut, totuși, cel mai mult că Brâncuși era să facă o sculptură despre Caragiale. O rugăciune furtunoasă, zău așa, monșer! Cred, totuși, că sînt lucruri care au înțelepciunea să nu se întîmple.
Călin-Andrei Mihăilescu: „Am dăruit adesea «Fuga în sud» de Sławomir Mrożek și «Infinite Jest» de David Foster Wallace”
Raul Popescu: „În fiecare an, recitesc maniacal «Ghepardul» de Lampedusa”
„Insula de apoi” (fragment) de Vlad Zografi
„Vizite neanunțate” (fragment) de Iulian Popa
„Nostalgia. Povestea unei emoții periculoase” (fragment) de Agnes Arnold-Forster
„Îndoiala. O explorare în psihologie” (fragment) de Geoffrey Beatie
O lume în schimbare…
„Panta animală” de Jean-Christophe Bailly
„A te cufunda în caleidoscoape” de Philippe Delerm
When the Crawdads Start Singing…
Alina Gherasim: „Amos Oz și Haruki Murakami sunt doi autori pe care-i citesc cu mare atenție”
Bogdan Perțache: „Piesele lui Shakespeare mi-au deschis ochii către lumea renascentistă și sufletul către teatru”
„Cânturile lui Maldoror” (fragment) de Lautréamont
Călătorind prin literatură
Ioana Văcărescu: „Am avut o mare pasiune pentru «David Copperfield» în copilărie”
Adrian Lesenciuc: „Cel mai mult m-a influențat «Cartea de nisip» a lui Borges, în care am găsit infinitul”
Scrie un comentariu