Plicul lui Pașadia Nr. 147

Coloana începuturilor

Cunoaștem sloganul: să ne întoarcem la rădăcini. În realitate însă, nu multă lume reușește asta. Brâncuși e genial pentru că exact asta face, și nu cu sloganuri, ci prin capodopere. Simți mereu că a spus totul, dar nu într-un fel în care să te excludă, ci într-unul care te include. Ești parte a „Coloanei infinitului” sau a „Mesei tăcerii”, vrei să te cațeri sau să șezi acolo.

În același timp, vezi formată o înțelepciune care nu este a ta și nu e sigur că poți să te apropii de ea. Forme care sînt abstracte, dar nu provoacă, în tot cazul, nu așa ca Duchamp. Fiind țăran român la Paris, Brâncuși putea fi lesne iubit pentru exotismul său. Dar el era un artist mult prea cinstit și mai curios decît să mizeze totul pe cartea asta. Și-a căutat complexitatea simplă, a șlefuit pînă nu mai avea ce, și-abia atunci devenea mulțumit.

Dacă Ionesco rămînea român prin caragialismul său pe care nu l-a negat niciodată, prin umorul românesc atît de structural, de visceral aproape, atunci Brâncuși rămăsese prin primitivismul său, prin continua apropiere de o lume necivilizată în cel mai bun sens al cuvîntului. Nu era, la el, primitivismul fudul, ci cel la un pas de natură și de mitologie.

Un Enescu din „Rapsodiile române”, unde măiestria se contopește cu talentul și toate cu începuturile, cu rădăcinile. Ca și la Caragiale, unde umorul este mentalitate, nu ceva căutat, la Brâncuși vedem înțelepciunea regăsită, necontrafăcută, șlefuită pînă cînd și-a lepădat adăugirile.

 

Despre autor

Péter Demény

Péter Demény

Péter Demény (n. Cluj, 1972): scriitor, publicist, traducător, profesor la Facultatea de Litere a UBB Cluj. A tradus „Cartea de la Metopolis” a lui Ștefan Bănulescu și „Povestirea Țiganiadei” de Traian Ștef. De asemenea, a mai tradus și două romane de Daniel Bănulescu: „Te pup în fund, conducător iubit!” și „Diavolul vînează inima ta”. E redactorul revistei literare „Látó”. Volume: „Ikarosz imája” („Rugăciunea lui Icar”) – versuri, 1994; „Bolyongás” („Rătăcire”) – versuri, 1997; „A menyét lábnyoma” („Pe urmele nevăstuicii”) – studii, eseuri, recenzii, 2003; „Meghívó minden keddre” („Invitaţie pe fiecare marţi”) – publicistică literară, 2004; „Visszaforgatás” („Reluare”) – roman, 2006; „A fél flakon” („Flaconul golit pe jumătate”) – versuri, 2007; „Ágóbágó naplója” („Jurnalul fetiţei mele”) – versuri pentru copii, 2009, „Ghidul ipocriților” - eseuri (Polirom, 2013), „Kolindárium” (2015), „Lélekkabát” („Paltonul sufletului”- idem), „Apamozsár” („Măcinatul tatălui” - eseu, 2016), „Portrévázlatok” (schițe și portrete - idem), „Sünödi és a trallalla” („Ariciul lunatic” - povestioare, idem). Eseuri, articole şi versuri în româneşte în „Observator cultural”, „22”, „Bucureştiul cultural”, „Ziarul de duminică”, „Liternet”, „Apostrof”, „Teatrul azi”, „Corso”.

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.