Literomania vă propune o nouă serie de poeme în traducerea lui Dominique Ilea, serie numită „Vârstele miturilor”. Prin poeții aleși de traducătoare, această serie le evocă pe cele anterioare, „Geografie poetică” și „Pretexte zoologice”, publicate, de asemenea, pe Literomania – traversări de tip flash prin marea poezie a secolului al XX-lea. În acest număr, vă propunem poemul „Irene în cer” de Manuel Bandeira (1886 – 1968).
Manuel Bandeira
Irene în cer
Mi-o-nchipui pe Irene
Sosind în cer.
(Irene negresa, Irene blajina,
Irene cea de fiece zi.)
– Cumetre alb, îi voie?
Iar Sâmpietru, cu bunătate:
– Aa, mata ești, Irene?
Matale nu-ți trebuie
Să ceri nici o voie.
Scrie un comentariu