C.G. Jung – 150 de ani de la naștere

Anul acesta s-au împlinit 150 de ani de la nașterea lui Carl Gustav Jung, ocazie cu care vă invităm să citiți un scurt dosar format din două articole despre viața și opera psihanalistului elvețian: „C.G. Jung – psihanaliză, femei, politică” și „Psihologia după Cartea Roșie”, ambele semnate de Raul Popescu și apărute în Literomania. De asemenea, tot în acest număr puteți citi și articolul „Despre psihanaliza jungiană” de Adina Dinițoiu. Lectură plăcută! (Literomania)

C.G. Jung – psihanaliză, femei, politică

Scriitorii și psihanaliza

Psihologia analitică a lui Jung nu a fost disprețuită de artiști, dimpotrivă. Dintre scriitori, cel mai cunoscut pentru afinitățile sale cu psihologia jungiană este Hermann Hesse. Pentru o bună perioadă de timp, Jung a fost principalul său analist, cei doi având, de altfel, foarte multe în comun. Deirde Bair, în biografia dedicată lui Jung, notează pe marginea acestei relații: „Scrierile lui Hesse, abundent ilustrate de el însuși, nu numai că reflectă propriile-i preocupări psihanalitice, ci ele sunt și complementare evoluției și dezvoltării preocupărilor psihanalitice ale lui Jung. Jung i-a spus unui cercetător al operei lui Hesse că i-a dat romancierului multe «indicii și sugestii tacite» în timpul întâlnirilor lor analitice, dar că nu putea să estimeze cât de «conștient» a răspuns Hesse la ele. Cu toate acestea, cronologia operei lui Hesse între 1919 și 1925 reflectă ideile în plină evoluție ale lui Jung despre gnosticism, mitologie, religii și filosofii orientale și, din ce în ce mai mult, despre teme și idei care aveau în mod cert legătură cu aceste domenii, dar pe care Jung le-a exprimat cu cea mai mare claritate în scrierile despre alchimie de mai târziu, domeniu asupra căruia tocmai începea să-și concentreze cercetarea științifică.”

Un caz mai special, pentru că are și nu are legătură cu psihologia jungiană, este cel al lui James Joyce. Expatriat, Joyce a venit împreună cu familia sa la Zürich în 1915. În scurt timp, prin extravagantele sale apariții, romancierul a reușit să atragă atenția locuitorilor burgului elvețian: „Nici înfățișarea fizică a lui Joyce nu a câștigat aprobarea orășenilor impasibili din Zürich, cu barbișonul negru, ascuțit, pe care îl etala, cu ochelarii cu lentile groase, jachetele și pantalonii care nu se asortau și pantofii uzați. De asemenea, bastonul, inelul mare, cu aspect feminin, și pălăria neagră cu boruri largi contribuiau, toate, la o înfățișare ușor sinistră. Hainele lui se datorau unui singur lucru, lipsa lui generală de preocupare, însă pălăria și ochelarii erau cu totul altceva: apărări împotriva unei boli oculare grave și armă pregătită împotriva fricii sale patologice de câini și de furtuni cu fulgere.”

Sărac, o stare de altfel permanentă în cazul lui Joyce, ceea ce nu-l împiedica să colinde toate cafenelele și crâșmele, va accepta o stipendie anuală de 12.000 de franci elvețieni din partea lui Edith McCormick, o americancă foarte bogată – cum altfel, din moment ce era fiica lui John D. Rockefeller –, care a sponsorizat cu generozitate și Clubul Psihologic prezidat de Jung. După un timp, stipendia cu pricina i-a fost retrasă, Joyce învinuindu-l pe Jung pentru acest necaz, știind că psihanalistul elvețian avea o mare influență asupra bogatei americance.

Articolul integral poate fi citit aici

Psihologia după „Cartea Roșie”

Incontestabil, personalitatea lui Carl Gustav Jung a fost (și încă mai este, prin opera sa) una impunătoare. Există multe mărturii în acest sens, și multe legende, cum ar fi următoarea: asistând la o prelegere susținută de Jung, la final, o femeie i-a spus cu lacrimi în ochi: „Nu am înțeles niciun cuvânt, dar am trăit totul” (vezi volumul „În definitiv… Ioana Scoruș în dialog cu Ion Vianu”, p. 205, Polirom, 2018). Jung este, în termenii lui Ion Vianu, o „apariție hierofanică”: „adică apare ca un fel de zeu, din moment ce numinosul este definit prin rostirile sale neînțelese, dar însușite”.

Tocmai acesta ar fi fost și pericolul – asumarea posturii (sau imposturii) de profet, de zeu chiar! – de care Jung s-a temut dacă ar fi publicat din timpul vieții impresionanta „Carte Roșie”, ce cuprinde descrierea fantasmelor ivite prin exersarea de către psihanalistul elvețian a „imaginației active” („confruntarea cu inconștientul”), o metodă curentă deja în psihanaliza jungiană a zilelor noastre. Scrisă între 1914 și, probabil, 1918, dar a cărei revizuire și copiere de mână sub forma unui manuscris impresionant s-a întins până prin anii ’30 ai secolului trecut, „Cartea Roșie. Liber Novus” a fost publicată de-abia în 2009, prin eforturile lui Sonu Shamdasani, specialist în istoria psihologiei şi a psihiatriei şi profesor de istorie jungiană la Centrul Wellcome Trust de Istorie a Medicinei de la University College London. La noi, a apărut în 2011, la Editura Trei, în traducerea Vioricăi Nişcov şi a Simonei Reghintovschi – un volum scos, trebuie menționat, în condiții excepționale.

Articolul integral poate fi citit aici