Cronici Nr. 186

Ecluze şi interval existenţial  

Ce găsim în noi când lumea ne este refuzată, când spaţiile se închid? Când între eu şi realitate se interpun bariere dure şi greu de acceptat? Când suntem forţaţi să lărgim proximitatea în sens invers, către intimitate? Cum construim ecluze care facă posibilă trecerea într-un alt mod de viaţă, mult mai „îngust”, în care risipirea, iluziile, socialul cu toate beneficiile şi cu falsele lui beneficii se îndepărtează? În izolarea forţată în care ne-am aflat şi încă suntem, chiar dacă într-o variantă mai blândă, am făcut un pas mare înapoi şi ne-am căutat, mai mult sau mai puţin conştient, un interval afectiv, existenţial, de cunoaştere şi de reorganizare. Dincolo de interogaţii, revolte, neîncredere, scenarii legate de măsurile autorităţilor din toată lumea, dincolo de diverse mitologii noi sau vechi pe care le-a suscitat pandemia, dincolo de manipulare, ştiri false şi devastatoare efecte economice, în special în unele ţări, rămâne puterea răspunsului individual în faţa recluziunii.

Jurnalele scriitorilor din antologia „Izolare forţaţă” – Nora Iuga, Constantin Abăluţă, Gabriela Abăluţă, Mihail Vakulovski, Rozana Mihalache, Mihai Ivaşcu, Petra Torsan, Irina-Roxana Georgescu, Carmen Ianculescu – dezvăluie diferite soluţii şi construcţii personale pentru a redimensiona noua proximitate, noua sociabilitate. Sau, în anumite cazuri, jurnalul adânceşte perspectiva spre straturile memoriei şi ale afectivităţii.

Un prim răspuns izvorăşte simultan, paradoxal, din solitudinea unei conştiinţe cosmice şi a unei sensibilităţi senzoriale şi îi aparţine Norei Iuga: „… hai mai bine să lăsăm gluma la o parte, fiindcă eroul principal al acestei piese e, totuşi, frica. Cu cât îmi pun creierul la lucru, văd drumul, uriaşul drum pe care îl voi parcurge cutreierând universul, fiindcă ştiu că sunt infinită, ca tot ce s-a născut şi renăscut infinit din sine însuşi. Aşadar, n-am nimic de pierdut decât aceste picioare frumoase, care mor de frică fiindcă pe ele le las aici odată cu trupul ăsta, dragul meu echipament de protecţie adaptat la condiţiile Terrei”. Gândul morţii, care ne-a trecut cu siguranţă tuturor prin minte, a dobândit, în această perioadă, o presiune uriaşă, prin informaţii şi imagini media. Am învăţat ceva de aici? Că moartea e întodeauna printre noi, lângă noi, cu noi, că avem o uriaşă capacitate de a o ignora şi de a o privi mereu ca pe „moartea altuia”, a „celuilalt”. Poate doar aşa ne putem bucura de viaţă, ignorând sfârşitul ei.

Poezia este şi ea un răspuns fiindcă esenţializează clipa, aşa cum reiese din emoţionantul schimb de mesaje dintre Constantin şi Gabriela Abăluţă:

Pe sâmbătă, 9 mai 2020, 07:51:55 EEST, Gabriela Abaluta a scris:

Ciripitul păsărilor, cer senin, pete de soare printre frunzele pomilor. În depărtare zarva oraşului. Pot fi unde vreau eu.

On May 9, 2020, qt 8:48 AM, Constantin Abaluta wrote:

Tril de păsări
prin frunziş stropi de soare –
pot fi unde vreau eu”.

Contemplând realitatea de la fereastră, privirea poeţilor înregistrează, în haiku, o stare şi o imagine care se eternizează.

Implicat în continuare în activitate, cu o uşoară undă de revoltă şi cu ironie, Mihail Vakulovski, în librăria din Braşov, citeşte şi transcrie pasaje memorabile din mari autori ai lumii, cu multe citate, savuroase, geniale: „Umorul nu te salvează; în fond, umorul nu serveşte aproape la nimic (…) în unele cazuri poţi adopta o atitudine umoristică practic până la capăt; dar în fond viaţa îţi sfâşie inima”. (Michel Houellebecq, „Particulele elementare”). Îi apare o nouă carte şi gândul se întoarce spre interioritate, surprinzând intime şi profunde trasnformări: „De când a apărut cartea, nu l-am mai visat pe tata – şi nici nu-l mai simt deasupra umărului drept, ca înainte. Se pare că se ţine de cuvânt (mai bine n-o publicam, dar – târziu, băiete, cam târziu!)”. Este vorba de romanul autobiografic „Tata mă citeşte şi după moarte.” Scrisul şi cărţile sunt o ecluză necesară pentru rezistenţă.

Cu totul alt răspuns dă tânăra scriitoare Rozana Mihalache, într-un jurnal către „El Nikos” şi în superbe poeme în proză precum „Fiara memoriei”. Solitudinea în spaţii mitic-exotice şi întoarcerea în lumea copilăriei lărgesc interioritatea şi provoacă emoţionante interogaţii pentru noi înşine şi pentru cei pe care îi purtăm mereu în această interioritate: „Dragă Niko, E noapte şi sunt în portul Heraklion. Lumina s-a transformat într-un portocaliu violent. Beau un Havana dublu, cu picături de lime în el şi mă uit la mare. Şi la bărcile acostate la ţărm. Am în mine toate tristeţile şi toate bucuriile lumii laolaltă”.

Dialogul dintre două prietene poate fi un alt interval-paliativ, aşa cum dovedesc Irina-Roxana Georgescu şi Carmen Ianculescu, redescoperirea liniştii rurale de asemenea, ca în cazul Petrei Torsan, ori încercările atât de folositoare de a înţelege cu adevărat noua realitate ale lui Mihai Ivaşcu.

„Izolare forţată” este o antologie care se citeşte cu plăcere, cu emoţie şi optimism, despre perioada aceasta pe care nu avem cum să o uităm şi în care adaptarea este, finalmente, o chestie de răspuns personal.

Nora Iuga, Constantin Abăluţă, Gabriela Abăluţă, Mihail Vakulovski, Rozana Mihalache, Mihai Ivaşcu, Petra Torsan, Irina-Roxana Georgescu, Carmen Ianculescu, „Izolare forţată. Jurnal de pandemie”, Casa de pariuri literare, 2020, 150 p.

Foto: Mihail Vakulovski

Sumar Literomania nr. 186

 

Susține Literomania

Despre autor

Dorica Boltașu

Dorica Boltașu

Dorica Boltașu Nicolae a absolvit Facultatea de Litere a Universității București, un master în Teoria literaturii și un doctorat în Filologie.
Este autoarea unei cărți de teorie și critică literară, „Limite și libertate. Radicalism și reconstrucție în hemeneutica secolului XX”, Editura Niculescu, 2014, nominalizată la Premiile revistei „Observator cultural”. De asemenea, a publicat articole și eseuri în „Observator cultural”, „Cultura”, „Cuvântul”, „Euresis”, „Dilema veche”. În 2019, a contribuit la antologia „Prof de română. O altfel de antologie de texte” (CDPL, coord. un cristian).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: