Traduceri Nr. 140

„Șapte minute” de Jean Amsler

L-am contactat pe Jean Amsler în anii ’90, cand tocmai tradusesem în franceză eseul scris împreună cu Daniel (Ilea) despre „Toba de tinichea” a lui Günter Grass, și voiam să-l anunțăm că am folosit pentru citate versiunea lui franceză.

Ne-a povestit despre călătoria sa în România și despre simpatia păstrată pentru români, apoi mi-a trimis prin poștă manuscrisul schiței „Șapte minute” (schiţă inedită, datată din 6 septembrie 1947) – pe care am tradus-o și am păstrat-o de-atunci în sertar. Acum socot că-i vine în sfârșit rândul. (Dominique Ilea)

 

Şapte minute

 

– Domnu’ Stéfan, un bilet pentru dvs.

Recepţionistul hotelului părea nervos; deasupra tejghelei, un calendar arăta data de 20 august. Era un plic lunguieţ, binecunoscut, gri-argintiu. Ştefănescu o luă în sus pe scări; direcţiunea ar fi trebuit să schimbe covorul de cel puţin doi ani, să schimbe covorul ăla care se destrăma pe cea de-a şapteşpea treaptă a palierului de la doi. Etajul trei: culoarul întunecat duce la odaia cu numărul treişnouă. Markucici, dalmaţianul de la treişapte, îşi deschide uşa, cu o mutră buimacă. Şi zice:

– Tu eşti? Se-ngroaşă gluma.

Markucici reînchise uşa după el. Pasul i se îndepărta prin odaia încuiată, apoi Ştefănescu îl auzi moşmonind la obloanele de fier.

Numărul treişnouă. Cheia inutilă în broască. Cineva înăuntru: era Marielle, îmbrăcată din creştet până-n tălpi. În mâna stângă el ţinea încă plicul lunguieţ cu numele lui, scris de mâna Mariellei, fără virgula ce preschimbă într-un şuier iniţiala siflantă S. Marielle, îmbrăcată.

– Jean, mi-ai citit scrisoarea?

Nu, era de prisos: ştia deja totul.

– Pricepi, când am aflat c-ai ieşit, mi-a fost frică să mai plec de-aci. Mitraliere în tot locul, şi maşini arzând pe la intersecţii. Am crezut că n-o să te mai poţi întoarce-acasă, am crezut că te… că te băteai. Mi-a fost frică să mai ies de-aci. Am urcat la tine în odaie. Nu voiam să te mai revăd. Mi-era doar frică.

Se repeta, se bâlbâia, tremura; ar fi vrut să plece. Să plece. Nu putea. Ştefănescu învârtea manivela patefonului, punea un disc, regla acul: un tangou, îl recunoşteai de la primele măsuri. Lui îi plăceau tangourile fiindcă creează ambianţă.

Ruptura pătrundea încet în hârtia gri-argintie a plicului lunguieţ, parfumat între degetele de-acum jilave, muşca din adresă şi din rândurile invizibile ale răvaşului de adio semnat Marielle, pe care Ştefănescu nu-l citise.

Opt măsuri; intră iarăşi bandoneonul: opt măsuri; cadenţa vătuită a contrabaşilor.

Patul nu-i desfăcut. De obicei, când Marielle sosea prima, lua cuvertura de deasupra şi se strecura, goală, în aşternut; adeseori, întredeschidea şi dulapul cu oglindă, distrându-se cu priveliştea siluetelor amândurora făcând dragoste, reflectate în penumbra draperiilor trase de catifea ruginie. Îi mai plăcea să-şi contemple în oglindă bucile goale.

Vocea cavernoasă şi pătimaşă de pe disc se aburca încet de-a lungul unei fraze în spaniolă. Tâmpenii: no te quiero, corazón, nunca más, vida, alte alea.

Ştefănescu pune încet la loc plicul rupt într-un buzunar de la veston, unde mâna lui moale dă de un obiect tare. Afară mocneşte tăcerea, o tăcere răzbind prin ecranul de muzică; tăcerea mocneşte în arondismentul V ca şi în al VI-lea et caetera. Restaurantul trebuie să fi-nchis; dar este o lădiţă cu scrumbii afumate şi nişte griş, de-ajuns cât să facă faţă, cu niscai mezeluri, în dulapul cu oglindă. Apa poate lipsi, dar ceva rezerve trebuie să aibă la bucătărie.

Manuscrisul schiței „Șapte minute”

Manuscrisul schiței „Șapte minute”

O zi-ntreagă de făcut dragoste; însă acum nu-i vreme de-aşa ceva, deşi nu-i nimic alta de făcut. Goală puşcă, Marielle umbla cu paşi mărunţi prin încăpere, în papucei roşii, iar el o răsturna prin surprindere, dar bine calculat; pe 10 mai, de pildă, când ea adusese primul pachet de Lucky. Tangou. Cine-o fi la bandoneon? Mendizabal?

Alături, Markucici tot meştereşte la obloanele de la treişapte, se vede cât de colo că vrea doar să le crape de-o palmă, şi fără zgomot. Markucici e comunist… acolo, în România, sunt pe cale să se dea cu ruşii. Într-o bună zi, va fi nevoie să se ucidă la ruşi. Markucici, când colo, musai să dea iama-n nemţi… Tocmai a tras de la fereastră; înjură în croată, mai trage un foc. Apoi, binişor, închide la loc obloanele de fier.

Revolverul întins al lui Ştefănescu o ţintuia pe Marielle la zid, cu mâinile depărtate, lipite de şolduri. Sfârşitul tangoului: două minute şi patruzeci de secunde de muzică.

– Apăs pe trăgaci. Dacă-i încărcat, cu-atât mai bine.

Cu-atât mai rău. Marielle şi-a primit răsplata. Ştefănescu e deja pe culoar când Markucici îşi deschide uşa, radios.

– Tu ai tras, Ionele? L-ai achitat pe-al doilea? L-ai achitat, zi?

Pe cea de-a treia treaptă a palierului de la doi, covorul se tot destramă de multă vreme; plantele verzi sunt tot alea de doi ani încoace în holul strâmt. Deasupra tejghelei, un calendar arăta data de 20 august, iar recepţionistul hotelului părea nervos când Ştefănescu răsuci ivărul ca să iasă. Pe când mâna lui Ştefănescu se afla pe bara de aramă, recepţionistul zise:

– Domnu’ Stéfan…

Ce voia să zică şi recepţionistul ăsta? Că n-ai dreptul să ieşi, pe 20 august 1944, cu un revolver în mână?

Cerul era curat, nu de tot albastru. Soldatul Bollenmüller, matricula 22, se adăpostea sub o poartă; dinaintea lui agoniza subofiţerul Doerr, E. K. II*; atunci, soldatul a tras primul în Ştefănescu, căruia revolverul îi scăpă pe loc, stins în mâna-i moale.

 

* Eisernes Kreuz, zweiter Klasse (Crucea de Fier clasa a II-a).

 

În româneşte de Anca-Domnica Ilea după „Sept Minutes” (schiţă inedită, datată
din 6 septembrie 1947)

 

Jean Amsler (Beaune, 1914 – Paris, 2005), de viță burgundă, dar și descendentul unei vechi familii din Argovia (Elveția germanică), unde un strămoș al său a fost chiar jude-logofăt, și-a însoțit la Paris tatăl, profesor de matematică. După liceu (Montaigne, apoi Henri IV) și bacalaureat, s-a împărțit între o activitate didactică la Nogent-sur-Marne și studii superioare la Paris – iar apoi între obținerea a trei diplome universitare (agrégation de germană, licență de literatură germană, diplomă de limbi orientale) și mai multe călătorii prin Europa (Germania, Elveția, Spania, Europa Centrală, Balcani, printre care și România). În 1938 devine profesor de germană la un liceu din Troyes, unde va fi și consilier municipal (1959-1965). Între 1957-1992, publică numeroase traduceri de literatură germană, specializat cu precădere în opera lui Günter Grass; este și autorul unui eseu biografic, „Hitler” (Seuil, 1960).

Günter Grass: „Le Tambour” („Toba de tinichea”), 1961;Le Chat et la Souris” („Pisica și șoarecele”), 1962; „Les Années de chien” („Ani de câine”), 1963; „Anesthésie locale” („Anestezie locală”), 1971; „Journal d’un escargot” („Din jurnalul unui melc”), 1974; „Le Turbot” („Calcanul”), 1979; „Une rencontre en Westphalie” („Întâlnire în Telgte”), 1981; „La Ratte” („Șobolanul”), 1986; „Tirer la langue” („Limba”), 1989; „L’appel du crapaud” („Apel către broasca râioasă”), 1992 [Seuil]. Hans Jakob Christoffel von Grimmelshausen: „L’aventurière Courage” („Descrierea vieții marii escroace și aventuriere Courasche”), J. C. Lattès, 1990; „Les aventures de Simplicius Simplicissimus” („Aventurosul Simplicius Simplicissimus”), Fayard, 1990. J. W. Goethe: „Faust”, Folio Gallimard, 1992. W. & J. Grimm: „Le Vaillant petit tailleur” („Croitorașul cel viteaz”), 1992; „Nouveaux contes” („Basme”), 1992 [Folio Gallimard]. Rolf Hochhuth: „Le Vicaire” („Vicarul”), Seuil, 1963. Hans Albert: „La Sociologie critique en question” („Sociologia critică”), PUF, 1987. La Chanson des Nibelungs („Cântecul Nibelungilor”), Fayard, 1990, pentru care a primit Premiul Gérard de Nerval.

Despre autor

Dominique Ilea

Dominique Ilea

Născută în 1962, Anca-Domnica (Dominique) Ilea părăsește România în 1991 și se stabilește în Franța. Prozatoare și eseistă, s-a făcut cunoscută ca traducatoare de literatură română în franceză (Ion Creangă, Radu Aldulescu, Petru Cimpoeșu, Lucian Raicu, Răzvan Petrescu etc.).

Scrie un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.