In memoriam Alexandru Vlad (31 iulie 1950-15 martie 2015)
şi-am văzut-o. ziua în amiaza mare,
pe capra căruţei aceleia care venea dinspre pădure
şi făcea pe uliţă, ca s-o aud, un zgomot înfiorător. părul negru, tăiat scurt,
şi ochii luminoşi, picioarele dezvelite să le mângâie vântul în mers. albe şi puternice,
rochia neagră şi subţire fluturând, bustul drept,
bluza de culoarea grâului, gâtul ridicat cu mândrie. lângă ea băiatul acela
care ţinea hăţurile, blond şi şters, aproape spelb,
concentrat la drumul pe care căruţa aproape c-o luase razna.
m-am ridicat să văd mai bine şi am simţit cum toate celulele trupului
mi se schimbă pe loc, se înnoiesc ca-ntr-o transfuzie magnetică. mi-a aruncat o privire,
mai mult în treacăt, şi totuşi în clipa aceea
sunt sigur că m-a recunoscut. cu o oarecare uimire:
să recunoşti ceva ce n-ai văzut niciodată. scânteia care se declanşa de câte ori mă zărea.
am urmărit uluit cuplul acela ciudat, răsărit ca din senin,
depărtându-se deja, şi brusc mi s-a părut că pământul nu se mai învârte cu mine.
am început să calculez. da, dacă de la moartea ei
s-ar mai fi născut o dată, trebuia să aibă acum aceeaşi vârstă. altfel cum?
altfel cum să se explice inexplicabilul?
totul a durat câteva secunde şi pământul refuza să-şi reia
mişcarea aceea a lui de rotaţie care ne dă senzaţia de echilibru.
dumnezeu nu face glume. locul e acesta, şi de câţiva ani aştept,
dregând stângaci lucruri care-mi cad din mâini. potopit de arşiţă.
şi încet-încet mi s-a strecurat în suflet senzaţia covârşitoare
că toată viaţa mea, de atunci şi până acum, cu toate realizările ei,
certitudinile cate-au fost, familia, copiii de care sunt de multe ori atât de mândru,
ieşirile în lume, serile în care am fost aplaudat
ca semn de recunoaştere a unor merite academice,
casa lângă care am sperat să-mi găsesc liniştea, toate-toate, în toată înlănţuirea lor,
nu sunt altceva decât o viaţă de second-hand.
de parcă mi s-ar fi luat cu un gest lumina ascunsă în lucruri.
Din volumul Alexandru Vlad, Poemele/The Poems, ediţie bilingvă româno-engleză, traducere şi prefaţă de Virgil Stanciu; cuvânt înainte de Ion Mureşan, postfaţă de Al. Cistelecan, desene de Alexandru Pasat, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, 100 p.
Lasă un răspuns