În 2015, Radu Țuculescu a publicat, la Editura Biblioteca Revistei Familia, două antologii de literatură elvețiană de expresie germană. Prima este o antologie de proză, „America nu există (antologie de proză contemporană de expresie germană)”, iar a doua este o antologie de poezie, „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”. Atât traducerea, cât și alegerea autorilor și a textelor apărute în cele două antologii îi aparțin lui Radu Țuculescu. În acest număr al Literomaniei, vă propunem un grupaj de poeme de Tadeus Pfeifer, poeme publicate în antologia „De-a lungul străzii fluieră o mierlă (poezie elvețiană de expresie germană)”.
Fabula puiului de cerb
lui Rainer Brambach
Un pui de cerb a învățat, în grădina zoologică, limba noastră. Într-o dimineață, când paznicul îl hrănea, zise el mândru: „Mulțumesc”. Dar acesta o zbughi înspăimântat și se întoarse înapoi cu directorul grădinii zoologice și cu o pușcă. „Ce doriți?”, întrebă puiul de cerb cu teamă. Atunci directorul îl împușcă în cap.
*
A, B, C…
Trebuie limbajul
să însemne ceva?
E posibil
să fie doar limbaj?
Trebuie cuvintele mele
să-ți povestească
ceea ce fără ele
nu auzi?
Dacă ar sta un cuvânt
în fața ochilor tăi
care să nu fie decât
un semn clar,
Ce facem cu el?
A nu-l
citi,
a-l avea.
*
Dus de mână
Ținea, strâns, sub braț, un lexicon cu coperți roșii și stă, mic, la marginea peronului, și privește trenul cu care a venit, care de asemenea staționează, gol, pentru că aici este ultima stație.
Un om mare traversează, grăbit, prin locul interzis, merge de-a lungul trenului, privește cu interes prin ferestre în compartimentele goale, se întoarce, se oprește țintuit de o privire plină de îngrijorate așteptări, îl privește în față, vâră mâna în buzunar, rupe o bucată de ciocolată, o bagă în gură apoi apucă, mestecând, mâna dreaptă a micuțului și-l ia cu el.
*
Când sufletul prin gât
Suie, trebuie ca numele
Să cadă în șuvoiul cuvintelor.
Când viața prin beregată
Urcă în strigăt, corpul
Va cădea în torentul cuvintelor.
Când în torentul cuvintelor
Se articulează un strigăt,
Ești tu eu.
Tadeus Pfeifer s-a născut în 1949 în Freiburg, a crescut și a trăit în Basel până la moartea sa, în 2010. O vreme publică povestiri și romane pentru ca, după anii ’80, să se dedice, exclusiv, poeziei și criticii de artă plastică. Împreună cu Enrique Fontanilles realizează câteva documentare pentru televiziune în Etiopia și India. Timp de aproape zece ani a tipărit, împreună cu Frank Geerk, revista „Poesie”, dedicată exclusiv genului pe care l-a îndrăgit toată viața. „Mai mult, – mărturisește Pfeifer – credeam că literatura trebuie să explice întreaga lume. Astăzi nu mai am aceeași părere. E de ajuns dacă ea distinge acele puține lucruri pe care le percepem, în imperfecțiunea lor, astfel încât să le putem reține în memorie.” (Radu Țuculescu)
Sumar Literomania nr. 174:
Scrie un comentariu