Saint-Exupéry: „Crezi că este firească frumusețea chipurilor omenești?”

Vă propunem, în cadrul rubricii „Pastila de înțelepciune”, câteva scurte fragmente din cărțile scriitorului francez Antoine de Saint-Exupéry, cunoscut mai ales pentru „Micul prinț”, carte de un succes incontestabil și în prezent. Citatele de mai jos fac parte din volumul „Gânduri”, apărut în 1985, la Editura Albatros, în Colecția „Cogito”, o colecție foarte cunoscută înainte de 1989 și care, din păcate, nu s-a păstrat și după 1990. Volumul este o antologie alcătuită din citate din toată opera scriitorului francez, antologator (și traducător) fiind Anghel Ghițulescu. (Literomania)

„Crezi că este firească frumusețea chipurilor omenești? Eu zic că este doar fructul uceniciei tale. Pentru că n-am pomenit până acum vreun orb din naștere care să fi fost mișcat dintr-o dată, când a fost tămăduit, de vreun zâmbet omenesc. Trebuie învățat până și ce este acela un zâmbet.” („Citadela”, CXX)

„Arborele caută sevele pământului pentru a se hrăni cu ele. Animalul caută ierburi ori alte animale, pentru a se hrăni cu ele și a le transforma în el însuși. Și tu (omule — n.n.) te hrănești. Dar în afara hranei, ce-ai mai dori ? Deoarece fuduliei îi place tămâia, tocmești oameni care să te aclame. Și ei te aclamă. Și mai e și slujba asta pe care o râvnești. Și tragi sforile ca s-o obții. Și o obții. Dar toate acestea nu sunt decât ca o casă pustie. Căci pentru a fi fericit, nu este de-ajuns ca o casă să fie luxoasă ori încăpătoare, iar tu să te lăfăiești în ea, crezând că este a ta. Mai întâi și mai întâi, nu există nimic ce ar putea fi al tău, deoarece ai să mori; apoi important este nu ca ea să facă parte din tine, ci ca tu să faci parte din ea […] Nu te bucura de obiecte, ci de calea deschisă de ele.” („Citadela”, CLXXXIV)