În 2019, la „Cartea săptămânii” – rubrică permanentă, coordonată de Adina Dinițoiu și Raul Popescu, editori Literomania –, v-am propus foarte multe titluri, de la diverse edituri, unele dintre ele de autori români, altele de autori străini. Mai mult, așa cum v-am obișnuit la „Cartea săptămânii”, propunerile nu sunt neapărat noutăți, ci și volume apărute cu ceva ani în urmă, ba chiar uneori cărți de anticariat. În acest număr al Literomaniei, vă invităm să citiți două retrospective ale volumelor propuse la „Cartea săptămânii” în 2019, retrospective semnate de Adina Dinițoiu și Raul Popescu. (Literomania)
1. „Nume de cod: Flash Fiction. Antologie Literomania de proză scurtă”, coordonatori: Adina Dinițoiu și Raul Popescu, Editura Paralela 45, 2019
Antologia Literomania realizată de mine și de Raul reprezintă proiectul nostru important din 2019, care adună în volum proze scurte apărute pe Literomania de-a lungul celor trei ani de existență a platformei literare. O antologie de calitate, bogată și diversă (stilistic, lingvistic, tematic), o adevărată „pepinieră”, aș zice, de noi talente literare. Ea cuprinde 47 de autori (în ordine alfabetică): Nicoleta Balaciu, Laurenţiu Balintescu, Alice Bancu, Horia Blidaru, Bianca Bolum, Andrei-Codrin Bucur, Camelia-Maria Cîmpean, Daniel Coste, Peter Demeny, Angela Dina, Mariana Dobrică, Ohara Donovetsky, Teodor Fleşeru, Livia Furia, Diana Geacăr, Anca Goja, Mădălina Hâncu, Daniela Hering, Marian Ilea, Andra Iuşcu, Ioana Lungu, Gabriel Mager, Ionuţ Manea, Monica Manolachi, Simona Marcu, Ramona Micu, Sebastian Mihail, Adina Mocanu, Andrei Mocuţa, Radu Mora, Carmen Moroşanu, Raluca Nagy, Alexandra Niculescu, Laura Pamfiloiu, Andrei Panţu, Oana Păun, Crenguţa Sandu, Ştefan Serşeniuc, Alexandra Sonu, Veronica Stănică, Dumitriţa Stoica, Bianca Stupu, Daniel Timariu, Radu Ţuculescu, Paul Vinicius, Adela Vlad, Diana Vlasa.
Găsiți prefața volumului aici: https://www.litero-mania.com/nume-de-cod-flash-fiction-antologie-literomania-de-proza-scurta/
2. „Uscătoria de partid (blitz-proze)” de Radu Ţuculescu, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj, 2019
Prozator optzecist de prim-plan și colaborator fidel al Literomaniei (încă de la început), Radu Ţuculescu este un virtuoz al pieselor de mici dimensiuni. „Blitz-prozele” sale (publicate inițial în foileton pe Literomania, la rubrica omonimă) constituie adevărate instantanee ale cotidianului ante- şi postdecembrist – cu accente umoristice, groteşti, absurde (în tradiţia central-europeană, dar asezonate şi cu balcanism şi caragialism). Sunt proze „vechi şi nouă” în acelaşi timp: „vechi” pentru că ne readuc în faţa ochilor cotidianul anilor ’80, „nouă” pentru că acest cotidian ajunge pînă în zilele noastre, cu insesizabile transformări, și pentru că sînt texte scurte, nervoase, perfect adaptate epocii noastre a vitezei extreme (pot fi citite oriunde, oricînd, pe tabletă, telefon ş.a.m.d.).
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/un-virtuoz-al-genului-scurt/
3.„Arşiţa” de Cosmin Perţa, Editura Paralela 45, 2019
Cosmin Perța, poet, prozator, colaboratorul fidel al Literomaniei (tot de la început) este unul dintre numele de vârf ale tinerei generații din literatura noastră contemporană. După un volum de poezie extrem de puternic, publicat anul trecut („Cântec de leagăn pentru generaţia mea”, Editura Paralela 45), Cosmin Perţa revine în 2019 cu romanul „Arşiţa” (Editura Paralela 45), care constituie voletul final al unei trilogii romaneşti ale cărei prime două părţi sunt „Teofil şi Cîinele de lemn” (Herg Benet, 2012) şi „În urmă nu mai e nimic” (Polirom, 2015). Un roman puternic, poetic și vizionar, satiric și mistic (în tradiția prozei central-europene şi ruseşti), dar și cu o doză bună de fantastic și cu o inedită formulă distopică.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/o-arsita-in-toiul-iernii/
4.„Sfârşitul lui Eddy Bellegueule” de Édouard Louis, Editura Litera, Bucureşti, 2018, traducere din limba franceză şi note de Alexandru Matei
„Sfârşitul lui Eddy Bellegueule” de Édouard Louis e un extraordinar roman de debut, un roman autobiografic (şi autoficţionar, în egală măsură) extrem de puternic şi de tulburător, care impune o voce nouă în literatura franceză actuală. Romanul vorbeşte – curajos, deschis, fără menajamente – despre homosexualitate, marginalitate, sărăcie, mizerie şi lipsă de şanse în lumea contemporană, în Franța profundă, dar și în lumea în care trăim.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/edouard-louis-copilul-teribil-al-literaturii-franceze-actuale/
5.„Până ce pietrele vor deveni mai uşoare ca apa” de António Lobo Antunes, Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei”, 2019, traducere din portugheză şi note de Dinu Flămând şi Anca Milu Vaidesegan
Ajuns la al 29-lea roman, nimic din suflul acestui teribil scriitor nu s-a pierdut: „Până ce pietrele vor deveni mai uşoare ca apa” e un roman amplu, cu titlu lung şi poetic, considerat de Antunes poate cel mai bun roman al său. Un roman de forța tragediei antice și o scriitură marca Antunes: fluidă, ce antrenează aluviunile memoriei, le face mai uşoare, le topeşte, le duce cu ea, într-un cuvânt, le transfigurează şi poate chiar le vindecă, într-un soi de terapie hipnotică. Antunes este inventatorul unui stil (diferit de al lui Faulkner, Proust sau Virginia Woolf) care l-a impus drept unul dintre marii scriitori contemporani (universali), şi aş reţine acest trio în definirea lui: scriitură – hipnoză – terapie. Frazele sale ample, eliptice, fără punctuaţie şi sintaxă, aglutinează simultan mai multe voci într-un singur flux verbal, un flux al memoriei transindividuale.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/antonio-lobo-antunes-sau-terapia-hipnotica-a-scrisului/
6.„Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland Barthes” de Antoine Compagnon, Gallimard, 2005/Art, 2008, traducere din franceză de Irina Mavrodin şi Adina Diniţoiu
O carte ofertantă și de actualitate, pentru cititorii avizați (în teorie și istorie literară), dar și mai puțin avizați. Pe Literomania m-am oprit asupra unei secvențe din capitolul consacrat lui Roland Barthes de către Antoine Compagnon, o secvență care abordează tema morții literaturii – temă mereu actuală, să recunoaștem. Dacă literatura franceză a cochetat, de mulţi ani, cu tema morţii literaturii – discursul declinist fiind foarte pe gustul francezilor –, începutul de mileniu trei o preia în forţă, dat fiind noul context global, marcat de evoluţia tehnologică şi online (apariţia reţelelor sociale, a influencerilor în online etc.), de migraţiile masive, de noul discurs apocaliptic, dar şi de ascensiunea mişcărilor ecologiste (vezi dezbaterea în jurul adolescentei suedeze Greta Thunberg), de discursul animalist ori de cel al corectitudinii politice (feminism, minorităţi sexuale, etnice, religioase).
Să nu uităm nici de tipologia antimodernului la Compagnon – valabilă și acum: antimodernul nu este un reacţionar, ci un modern întors, un intelectual trecut prin modernitate, un intelectual care a consumat modernitatea, la limită un intelectual scindat, paradoxal, dar nu un conservator retrograd. Altfel spus, antimodernul dă dovadă de „o Formă intensă de Optimism: un Optimism fără Progresism”.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/moartea-literaturii-la-roland-barthes-dupa-antoine-compagnon/
7. „Fototeca. Temă cu variaţiuni” de Adriana Bittel, Editura Cartea Românească, 1989/Editura Humanitas, 2015
Singurul roman al Adrianei Bittel – prozatoare optzecistă pe cît de talentată, pe atît de discretă –, scris în anii ’80, în epoca cea mai dură a comunismului, cartea este un splendid – şi poetic – roman al contemplaţiei, al existenţei cotidiene văzute prin „lentila” contemplaţiei, care nu are nevoie de aşa-numitele „şopîrle” (fraze subversive) pentru a surprinde cenuşiul, penuria epocii (sfîrşitul anilor ’80). O carte cu fermecător parfum retro, fie și numai prin meseria protagonistei: Coca este „documentaristă” la o revistă, adică se ocupă de „fototecă” – și cît de retro sună astăzi, în epoca internetului şi a online-ului, acest termen, care înseamnă „colecție de fotografii sau fotograme” sau „încăpere în care se păstrează o asemenea colecție” (conform DEX-ului)! Absolventă de filologie, Coca (pe numele ei adevărat Amalia) este întîi curieră, iar apoi e „promovată”, devenind responsabilă cu fototeca (are biroul în încăperea rece care adăposteşte arhiva de imagini).
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/coca-fototeca-sau-farmecul-pur-al-literaturii/
8. „Apropierea” de Marin Mălaicu-Hondrari, Cartea Românească, 2010/ Polirom, 2014/ Polirom, 2019
„Apropierea” (reeditată anul acesta la Polirom, într-o a treia ediţie, avînd pe copertă o secvenţă din filmul realizat în 2019 de Tudor Giurgiu după carte) este un roman prin excelenţă poetic şi vizual, un roman de dragoste pe mai multe voci, un roman livresc şi intertextual în care iubirea pentru o femeie ajunge să se confunde cu însăşi iubirea pentru poezie. De altfel, pasiunea pentru poezie e liantul care-i apropie existenţial (şi pe jumătate biografic, fiindcă romanul are şi un punct de plecare în real) pe cei patru prieteni, ba chiar constituie un teren fertil pentru poveştile de iubire ale protagoniştilor. O scriitură hipnotică, imagistică şi în mod esenţial poetică, iar „Parking” de Tudor Giurgiu este dovada că poezia poate fi reprezentată filmic.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/un-roman-poetic-si-hipnotic/
9. „În buricul pământului (povestiri)” de Cătălin Dorian Florescu, traducere din germană de Mariana Bărbulescu, Editura Humanitas, 2019
Primul volum de povestiri al lui Cătălin Dorian Florescu, nouă povestiri scrise pe parcursul a şaisprezece ani – printre romanele care l-au consacrat în Elveția și în genere în spațiul de limbă germană – și care problematizează, în forme diverse, emigrarea, starea de graniţă (la propriu şi la figurat), dislocarea, (non)apartenenţa etc. prin cazuri individuale, dar care trimit, de fapt, la condiţia umană în ansamblul ei. Acest volum interstiţial problematizează foarte bine condiţia literaturii înseşi – care se naşte întotdeauna la graniţe, în spaţii intermediare, ba chiar în ceea ce numim no man’s land, peste tot unde ambiguitatea, latenţa, lipsa de definiţie (normativă) ne permit să salvăm umanitatea din noi.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/literatura-ca-spatiu-intermediar/
10. „Pascal desenează corăbii” de Radu Niciporuc, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2016
Prozatorul Radu Niciporuc (1950-2017) – marinar de-o viaţă, debutat târziu în literatură , cu volumul de proză scurtă „Pascal desenează corăbii” (Cartea Românească, 2016) şi colaborator fidel al Literomaniei (cu rubrica „Jurnal la babord”) – s-a stins prematur în iulie 2017. Cu acest unic volum marinăresc, Radu Niciporuc reuşeşte totuși să ocupe un loc al său în peisajul literaturii noastre contemporane. O latură retro a navigaţiei, însoţită de atracţia pentru decadenţă şi psihologie dark, marchează, la Radu Niciporuc, apropierea de proza lui Joseph Conrad. Radu Niciporuc este un prozator (şi marinar) atins de nostalgia după romantismul vechii literaturi de călătorie pe mare.
Găsiți cronica aici: https://www.litero-mania.com/radu-niciporuc-marinar-si-povestitor/
Ștefan Baciu – poetul nostalgiei, poetul libertății (II)
„O șopârliță” de Juan Burghi
Fawzia Zouari. Stories and Secrets
Poeme de Georg Trakl în traducerea lui Ștefan Baciu
„Oameni care vor fi mereu cu mine” (fragment) de Narine Abgarian
Poeme de Ana Patricia Collazos
„Există un om care obișnuiește să-mi dea cu o umbrelă în cap” de Fernando Sorrentino
„Călăul” de Silvina Ocampo
Maja Lunde. Memories and Hopes
Drumuri printre amintiri…
„Pierderea și recuperarea firului de păr” de Julio Cortázar
„Fapte glorioase” (fragment) de Ferdia Lennon
„Cum și-a căpătat Balena gâtlejul” de Rudyard Kipling
„Vărul Alexandru și alte povești adevărate” (fragment) de Adrian Oprescu
Cei trei frați care nu dormeau niciodată și alte povești despre tulburările somnului (fragment) de Giuseppe Plazzi
„O nouă ultimă zi” (fragment) de O. Nimigean
Scrie un comentariu