Mittelstadt Nr. 173

Frizeriile din Medio-Monte (IV)

Medio-Monte

Flaviu Demarcsek al Treilea nu mai avea frizerie. „Cînd pleacă în alte părți mușteriii, în domeniul ăsta, se zice că-ți fuge afacerea de sub picioare”, zicea.

De trei luni, se plimba prin încăperile în care doar ustensilele meseriei stăteau la locul lor.

Pe pereți, în interior, erau mii de bilețele scrise de clineții care-i trecuseră pragul. Fiecare scria și punea singur bilețelul fixat în perete. Lăsa cîte o monedă ca preț al păstrării în frizerie a poveștii lui. Pereți cu familii întregi, cu istorii din vremuri apuse. A fost ideea lui Flaviu Demarcsek Întîiul.

„Monezi fără valoare”, striga Flaviu Demarcsek al Treilea, „grivne, ruble, forinți, lei, koroane”. „Toate scoase din uz, absente de pe piață”, mai zicea Flaviu Demarcsek al Treilea.

Într-o zi de 12 aprilie, Flaviu Demarcsek al Treilea a adunat bilețelele. Le-a aruncat înspre pădurea cu umbră. O ploaie cu bilețele. Au urmat trei săptămîni grele. Se plimba în jurul clădirii. Găsea bilețele purtate de vînt, înnoroiate. Citea fragmente din viața imperiilor, fără să simtă nimic, fără să înțeleagă ceva… citea mecanic.

 

bilețelul 248

În primul război mondial, companii cu funcționari din Hust, Iosinia și Medio-Monte au fost trimise să lupte în bătălii la Lemberg, Doberda, Manilova și Piave. Nicolae Duruș din Slatina, Ion Marica din Apșa de Mijloc și Amoș Chișiu din Dragomirești au murit pe-acolo. Alții au căzut prizonieri fiind trimiși în lagăre în Rusia ori în Franța, scria pe un bilet prins din zbor de Flaviu Demarcseck al Treilea.

 

bilețelul 3487

Lenuța Marica (1953): De cînd mă știu, în Serednie Vodiane am trăit dintotdeauna, părinții mei, bunicii mei, strămoșii mei aici au trăit. Eu sînt învățătoare, am citit foarte mult și le povestesc elevilor. Bunicul meu, Gheorghe Mariș (1880 – 1965), a slujit în armata austriacă, prizonier nu a fost, săpa șanțuri, a umblat cu treaba asta pînă-n Cehia. Așa cum umblu eu acuma în tîrgul din Medio-Monte.  

După primul război nu s-au schimbat foarte multe cu toate că au existat speranțe. După război, în Serednie Vodiane, noi am trăit aproape un an sub administrația românilor. Bunicii mei exploatau sarea și o transportau pe plute pe cursul rîului în Ungaria, alții munceau la pădure. În toate timpurile trebuie să muncești, altfel nu o să ai nimic.

La noi, toți avem neamuri în satele din jurul Medio-Montelui, că așa au fost vremurile, ai noștri căutau muncă bine plătită în Imperiul Austriac, bunicii plecau zicînd că peștele caută apa mai adîncă. Cîțiva s-au stabilit p-acolo, n-au venit înapoi. Așa că mergem noi la ei sau vin ei la noi. Cînd a fost la noi uniunea sovietelor veneam mai rar și mai pe ascuns. La frizeria asta mi se tundea omul. Bunicul și bunica, și alte neamuri de-ale noastre, în timpul Austriei, treceau Tisa, că făceau schimb de produse din gospodărie, cumpărau tot felul de ustensile. Încă de atunci știm drumul și despre frizerie știm mai multe decît se crede. Tot timpul ne întorceau acasă.

 

 

bilețelul 57

Bunica mea, Marina Nuța (1878 – 1982), s-a rugat la Dumnezeu să-l aducă viu pe bunicu’ Gheorghe din război. Și bunicu’ care săpa șanțuri și dorea să vină la casa părintească n-a fost rănit, n-a fost capturat.

 

bilețelul 6341

În 8 ianuarie 1919, în localitatea Iasinia a luat naștere Republica Huțulă, a cărei conducere s-a extins pe teritoriile estice ale Transilvaniei. În 13 ianuarie, armata huțulă sub comanda lui Ștefan Klociurak a pornit cu un tren separat spre Sighet, ocupînd localitățile Kvora, Bilen și Rahiv, Trebuș și Vișeu, Bocicoiul Mare, Kizîi, Lunca și alte sate. La Sighet, huțulii au pierdut din putere și au avut de plătit pentru asta. În Cămara-Sighet, românii au atacat, au oprit trenul și nu au permis retragerea. Armata huțulă nu avea intenții dușmănoase dar, la rugămintea ungurilor, armata română a dat în armata noastră. Ungurii au fugit din Sighet și, în locul lor, românii au luptat cu noi. Așa a fost și nu altfel.

 

bilețelul 2

Tatăl meu Nicolae Papariga (1896 – 1984) și mama mea Hafia Papariga Iurcuț (1905 – 2003), bunicul meu Iurcuț Vasile (1840 – 1955), care a fost 40 de ani primar în Rahiv. Tatăl și bunicul meu nu au slujit în armată pentru că aveau mulți copii, dar unchiul meu Gheorghe a slujit în armata austriacă 12 ani și jumătate.

 

bilețelul 391

 „Lucrurile istorice… pentru că, dacă s-ar pierde istoria, noi n-am știi de la început și pînă la gătat…”, zice Nuțu Nuțovici, care mai zice… „am 80, 79 de ai, adică 79, 80, cam atîta” …. născut în Dobric aici care se numea: Presil Dobric. Și care mie mi-e tată.

 

bilețelul 33

Dincolo de Tisa tata a avut frați, unul a fost uncheșul Ion care a avut fete, apoi fetele s-o căsătorit. Una s-o măritat după Podu’ Rîului, alta s-o măritat după unu’ Cazacu și s-o mutat aici unde o trăit femeia, unde o murit și îi îngropată aci cu omu’ ei.

 

bilețelul 10000

Războiu’ s-o început să țină 4 ani. Exact atîta o ținut.

 

De Flaviu Demarcsek al Treilea n-a mai auzit nimeni niciodată în Medio-Monte. Circulau zvonuri. Și cum în Medio-Monte zvonurile nu aveau căutare, ASTA A FOST TOT!

 

Adina Dinițoiu și Raul Popescu despre „Acei minunați ani” de Marian Ilea:

 

***

 

Carson era pămîntiu. Nici măcar Poverei nu i-a vorbit de evadare. Calculase timpul de parcurgere a distanței pînă la gard. Pădurea de stejari canadieni  înghițea cu umbra ei pînă și umbra nopții. Săritura salvatoare – cu o prăjină flexibilă. Povera se plimba printre straturile de legume, l-a arătat cu degetul și i-a spus în glumă: Ce faci Albinosule? Culoarea adevărată a lui Carson în acel moment era pămîntiul. Soarele avea gălbenare, strălucea anemic. Carson încălțat cu bocancii străbunicului. Carson aproape hirotonisit. Carson cu foarfecile în mînă, scurtînd cracii pantalonilor părintești pînă mai sus de genunchi. Carson într-o pereche de pantaloni scurți caraghioși. Îndrăzneața Povera l-a întrebat: Ce faci Albinosule? Culoarea reală a nehirotonisitului încă era pămîntiul. Povera și-a aruncat sutienul pe o tufă de ardei, cu sînii în vînt ademenindu-l. Povera i-a înțeles gîndul de fugă în plină zi.

Carson: Mă tem, Povera.

Povera: Dacă a învins gîndul tău de fugă, du-te.

Gester Fried Samuel a încălzit motorul ambulanței orașului, și-a pocnit bretelele de spatele osos și l-a dezlegat pe Nelson.

Povera: Carson, ți-a ieșit cămașa din pantaloni, de cîine să nu-ți fie frică.

Tînărul Carson ar fi putut împlînta prăjina în pămînt. Tînărul Carson ar fi putut evada din Urbe. Povera și-a frînt mîinile, s-a aplecat, a smuls din rădăcini o tufă, roșiile îndoiau tulpina, i-a aruncat-o în spate, sîmburii i-au împroșcat bluza. Zeama lor era călduță, l-a moleșit.

În partea străină, îl aștepta o cameră de bicicletă umflată la maximum.

Nelson s-a oprit din alergare, îi atîrna limba, i se citea pe chip lăcomia rămasă ca o mască. Iepurele s-a salvat singur. Gester Fried Samuel potrivea fileul alb al mesei de tenis verzi.

Povera: Carson, o să-ți fac un copil.

Carson: Aș avea nevoie de o stare de sănătate fizică perfectă.

Povera: Întîi o să te învăț părțile din care se compune corpul unei femei.

Carson: Eu îl urmăresc pe Piciorul de lemn de cîte ori iese de la ora de vioară. Adună celofanul în care se învelesc găinile și înfășoară în el un picior de pian.

Povera: Acesta e un sîn, rotunjit, uită-te și tu.

Carson: Cum înserează se crede paznic de noapte, stă și doarme pe o bancă din fața bisericii.

Povera: Orice femeie are doi sîni, pe o parte și pe alta, ei intră deopotrivă în cupele sutienului.

Carson: Desface cu încetineală rîndurile de celofan, scoate piciorul pianului, îl duce la urechea validă și ascultă concentrat carii care mănîncă lemnul.

Povera: O să ne întîlnim la trambulina flexibilă, tu o să cînți la chitară, eu o să înot.

Carson: El se bucură la ideea înfometării vietăților ce i-au mîncat pianul și i-au găurit scîndurile patului.

Povera: Tu și cu mine sîntem reprezentanții sexelor opuse.

Carson: L-am urmărit, adoarme mulțumit, dimineața împachetează și pleacă.

Povera: Trebuie să nimerim perioada întoarcerii berzelor.

Carson: În curînd nu va mai putea dormi pe banca din parc, din pricina cariilor e gata să se fărîmițeze.

Povera: Gester Fried Samuel mi-a pus în plăcinta cu răvașe o scrisoare cu semnătura ta. Îți cereai iertare de la o doamnă Szolnok pentru plecarea precipitată, reieșea că m-ai abandonat cu nerușinare într-un loc îndepărtat. Mi-am dat seama de fals.

Carson: Aș fi putut găsi de lucru la Topitoria de metale.

Povera: M-am prefăcut, am mimat încrederea, am scris răspunsul adresat către domnul T.S.D. Carson din Medio-Monte. Propuneam o întîlnire într-o localitate din Austria.

Carson: Dacă reușeam, m-aș fi întors să te iau.

Povera: Eu am hotărît să îți spun adevărul, m-am gîndit mult dacă trebuie s-o fac sau nu…

 

***

 

Cele două acte de revoltă ale Hirotonisitului T.S.D. Carson și despre cum vede și înțelege Protestantul Thacker revolta.

Carson: Ia loc, Thacker, azi o să despicăm un pepene roșu.

Thacker: Am hotărît să discut cu tine despre apariția revoltei la exemplarele tinere.

Carson: Rose, mă văd nevoit să-ți atrag atenția că a sosit timpul să pui de ceai. Domnul Thacker îl dorește cu două cubulețe de zahăr, cu lămîie și cu o feliuță de pîine prăjită cu dulceață.

Thacker: Eu i-aș face un tabel de activitate zilnică, aș scrie așa: Azi o să aspirăm praful întregii locuințe. La amiază vom găti și vom mînca plăcinte cu verze și cu vișine, seara vom bea ceaiul, iar în dimineața care va veni vom afișa tabelul cu activitățile acelei zile.

Carson: Eu încă nu hotărîsem ce trebuia făcut în următoarele zile, eram la vremea sosirii berzelor și o ascultam pe Povera cîntînd. Tu n-ai auzit niciodată o fată ce cîntă la vioară urcată pe o cutie de turtă dulce ca să pară mai înaltă.

Thacker: Revolta înseamnă răzmeriță, răscoală, presupune apariția unei lupte înăuntrul individului sau în afara lui. Am studiat termenul în Oxford Dictionary. Tu mă poți vedea pe mine în salopetă de aviator, păzind un aeroport?

Carson: Eu fixasem lațul în cuibul unei berze grase cît o păuniță.

Thacker: Mi s-a spus doar atît: păzești pînă cînd vine Hoțul de benzină, îl lași să acționeze și țîrîi telefonul.

Carson: Ai văzut o felină pîndind, Thacker?

Thacker: Mie nu-mi plac ordinele. Mulțumesc Rose, lasă tava pe masă și du-te.

Carson: Lațul s-a încolăcit pe după picioare, ascuțisem briciul pe cureaua pantalonilor.

Thacker: Hoțul de benzină era unul slăbănog, un pilot rămas fără slujbă, îl cunoșteam, îi spuneam: Salut amice! El îmi răspundea la fel. Vrei o țigară? Vreau, spuneam eu. Cu bricheta lui mi-o aprindea.

Carson: I-am tăiat beregata, avea gîtul lung și frumos ca o coadă de umbrelă. M-am gîndit la povestea aia cu vulpea.

Thacker: Spune-mi, Carson, tu ți-ai vinde un prieten așa de bun cum era pentru mine Hoțul de benzină? Eu n-am putut s-o fac. Îl vedeam la flacăra brichetei, aprinzîndu-mi țigara.

Carson: Am fiert-o și am mîncat-o toată. În două oale. Barză rasol. Zeama grasă am aruncat-o în canal și m-am întins pe dormeză.

Thacker: Luasem o hotărîre.

Carson: Eram pe cale să hotărăsc. Nu mă gîndeam la consecințe.

Thacker: M-am revoltat, Carson, atenție! Împotriva unui întreg aeroport. Salut amice, i-am spus, nu vreau țigări de data asta, putem sări în aer din pricina benzinei. Nu-i nimic, amice, mi-a răspuns și a dat să plece. N-a înțeles nimic Hoțul de benzină. Mai așteaptă două minute, i-am strigat. Sună telefonul, Carson.

Carson: A doua oară s-a întîmplat într-o cameră de pe colina a patra de lîngă Institutul Teologic Catolic. Hotărîsem o dată. Vînzătoarea de înghețată m-a chemat la ea.

Thacker: Amice, azi vei merge pe jos. De ce? Sînt pe urmele tale. Lămurește-mă, amice. Nu-i timp, o să-ți spun al’dată.

Carson: Eram scîrbit de murdărie, Thacker. Am cumpărat o cutie de pateu de ficat, am desfăcut-o și am pus-o la dospit.  

Thacker: Nu l-a prins, m-au depistat și m-au dat afară.

Carson: Am mîncat-o pe toată goală. N-am pățit nimic.

Thacker: Amice, mi-a spus Hoțul de benzină, tu ești bun de popă. Ai stofă. Ți-am ales cultul protestant.

Carson: Cînd am luat-o pe Rose, mi-a plăcut că aducea cu o barză sătulă.

Thacker: Era o barză bătrînă și urîtă, Carson. Tu ai ales institutul, amice, tu rezolvi și problemele de logică.

Carson: Toate lucrurile gratuite sînt bune, Thacker, spune-mi dacă tu crezi că se poate trăi mai bine în umbra legii decît în absența ei.

Thacker: Eu m-am revoltat o singură dată și m-am ales cu o meserie. Tu ai făcut-o de două ori pe degeaba.

Carson: Cred că revolta înseamnă cu totul altceva.

Thacker: Revolta înseamnă pentru fiecare reprezentant al speciei o noțiune aparte, proprie, subiectivă. Ca și cu dumneata, domnișoară Rose, de-o pildă, eu tocmai îi explicam pastorului că ai mereu o prospețime, o perfecțiune uimitoare, iar el mă certa și-mi spunea că ai îmbătrînit, te-ai pleoștit, ai surzit de tot și-ți place să tragi cu urechea pe la uși și uiți să treci drumul să-i faci planificare la frizeria Ciurii.

Carson: Thacker…

Rose: Domnule Thacker…

Thacker: Așa-i și cu revolta, Rose, depinde de înălțimea la care te-ai urcat pe baricadă.

Susține Literomania

Despre autor

Marian Ilea

Marian Ilea

Marian Ilea (n. 1959, Maramureș), a debutat editorial cu volumul de povestiri „Desiștea” (Cartea Românească, 1990, premiul Salonului Național de carte Cluj). În 1993, publică „Desiștea II” (Cartea Românească). În anul 1997, volumul de teatru „Ariel” (Cartea Românească) obține premiul Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun volum de teatru. Mai publică volumele „Casa din Piaţa Gorky” (Editura Cornelius, 1999), „Vacek” (Editura Dacia, 2001, Premiul pentru proză al Asociatiei Scriitorilor București), „Ceasul lui Bronnikov” (Editura Dacia, 2002), „Povestiri din Medio-Monte” (Editura Dacia, 2003, Marele premiu al Saloanelor "Liviu Rebreanu"), „Povestiri cu noimă” (Editura Dacia, 2006), „Rodica e băiat bun” (Archeus, 2008), „Libertatea începe în șapte aprilie” (Editura Dacia, 2009), „Înțeleptul” (Tracus Arte, 2013), „Societatea de Socializare din Medio-Monte” (Tracus Arte, 2014), „Capra germană si gramofonul” (Tracus Arte, 2014). Piesa de teatru „Societatea de Socializare din Medio-Monte” se montează la Teatrul Municipal Baia Mare, obținând Premiul de regie la Fringe Festival București.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: