Monolog marțian (II) (fragment din romanul „Îngeri și marțieni”)

Vă invităm să citiți în avanpremieră un fragment din romanul în curs de apariție la Editura Tritonic „Îngeri și marțieni” de Mihnea Arion. (Literomania)

– Exact ce crezi! O dedicație pentru toți băieții și toate fetele care ne ascultă și ne citesc, dar și pentru pirații de pretutindeni care nu plătesc, ba eventual chiar răpesc!

Sunt imoral, mortal și absolut letal în această țară-n care a ajuns un viciu chiar și să mergi la serviciu, unde tot soiul de politruci mincinoși și alți sus-puși fals-plângăcioși ne tratează ca pe niște păpuși, în vreme ce noi nu știm să ne-nchinăm decât la persoane publice găunoase și viermănoase, unde ne rupem, ne spargem, apoi ne culegem, ne reculegem și tot la munca prefăcută ne-ntrecem în vreme ce la TV își dau părintește cu părerea tot felul de experți imberbi!

Aceste modele perfecte ar fi uimite de ce-i în stare un om cu mintea șubredă, dar flexibilă și având o imaginație bogată, însă bolnavă, în calitate de cetățean pan-european, teoretician cu ciocan, așa-zis dezvoltator urban, mai degrabă meditator cu turban și mediator baban manifestat ca urlător viclean, căci exprim zilnic tot ce-i vremelnic și tot ce-i postmodern mi se pare cam tern, îmi canalizez ura când vreau să ard incultura și îmi doresc întruna să snopesc în bătaie actuali și așa-ziși intelectuali depășiți de situație, lăsându-i lați cu lovituri dure de tigaie, căci de regulă mă calcă pe nervi aproape la fel de rău ca turiștii care-și bagă nasul pe unde nu le fierbe oala și pe deasupra mai au și patru ochi din care niciunul nu vede bine!

Sunt un monstru negândit manifestat în transportul în comun, îmi place să umblu pe cărări întortocheate care nu duc nicăieri și toată lumea mi-e cunoscută, doar că din motive diferite, sunt cameleonic, demonic și visul meu tainic e să vă torn pe gât acid boric, trec strada ca un animal și mă mișc prin viață ca un gândac de canal, sunt un accident al naturii, rezultat neașteptat al urii, născut din încrucișarea zmeilor cu muma pădurii și la iele nu-mi pasă de data facturii, vreau doar să le dau jos bluza ca să le văd nurii!

Cunosc și exprim multiple personalități fiindcă mă recunosc în nenumărate calamități, ambiția mea nu cumoaște limite și numai lenea mi se poate lua la întrecere cu ea, creând astfel un război constant, adevăratul perpetuum mobile al universului, iar singura soluție rămasă e un atac mental total cu un eu de zeu și zâmbet de zmeu, dacă mi s-ar da pe suflet măcar un leu, abia atunci n-aș mai fi ateu și aș fi convins s-o vând chiar și pe mama dracului când ajung la fundul sacului!

Ca de obicei, Marțian s-a făcut roșu la față în urma tiradei.

Eu și Andreea îl privim perplecși.

– Bun, și ce-ai vrut să ne transmiți cu asta? îndrăznesc să-l întreb într-un final.

– Poftim? Vrei cumva să spui că nu m-ai înțeles?

– Nu, doar că parcă era vorba să ne pregătim de…

– Ce? Crezi că nu mai am? Ia fii atent aici!

M-am născut într-un mod cam întâmplător, chiuind de zor într-un congelator, când eram o larvă încă eram visător, acum sunt crescut și sunt răzbunător, vreau să primesc un nume răsunător, degeaba spuneți c-aș fi dăunător, vă sting speranța precum un extinctor, sunt extincția, tatăl lui Terminator, nu percep distincția-n mod tulburător și urlu la voi cu voce de stentor, aranjându-mi cuvintele înșirate impunător într-un discurs sfidător, deci deschideți pe loc aparatul fonator!

N-am la mine replici de seducător și nici vreun trup bronzat impunător, da’ măcar nu-s un imbecil turnător, țeasta mea e un microordinator, iar cuvintele – element devorator – m-ajută să bat drumu-mi leșinător, n-am timp, nici chef să fiu compătimitor, mai degrabă-mi spuneți descurajator, deseori excesiv de nepăsător, doar să nu m-atingeți, sunt un lansator, apăsați mai tare pe declanșator și pot să devin oricând și dictator, nu mi-e frică să mă fac nici orator, să scuip un discurs-fulger înălțător, dar mai ales plin de miez usturător, sunt opusul unui element civilizator, mai exact priceput clarvăzător, căci cred că pentru a fi liber-cugetător trebuie mai mult de-un biet comentator, îmi pare rău, da’ sunt necruțător și mă complac în studiul așa-zisului fenomen migrator!

Nu am rușine, sunt înspăimântător, stau de vorbă chiar și cu-n măturător adesea mai cult ca un guvernator, e preferabil față de-un moderator și oricum n-am nevoie de niciun susținător, sau, mai rău, de-un searbăd coordonator, de mult știu și singur că-s zdruncinător!

Fragment din romanul „Îngeri și marțieni”, în curs de apariție la Tritonic Mystery & thriller

Sumar Literomania nr. 393 (2026)