Revista „Paralela 45”, în primul ei număr, din octombrie 1994, găzduieşte o serie de traduceri din poezia anilor ’80, traduceri semnate de Mircea Cărtărescu, Romulus Bucur, Magda Cârneci sau Alexandru Muşina. Este prezent şi Mircea Ivănescu, iar el propune, în grupajul „Poeţi francezi de azi”, câteva nume interesante ale poeziei franceze ca Pierre Lepère, Claude Adelen sau Paul de Reux. În acest număr al Literomaniei, vă invităm să citiţi, în traducerea lui Mircea Ivănescu, poemul „Orient deșert” de Claude Adelen.
Orient deșert
Toată viața mergi în proprii tăi pași cu
această spaimă a timpului care trece fără suferință
cu vârsta aleasă de iubire cu mâinile goale
dar câte un chip va fi lăsat veșnic
răsfrângerea lui depărtată peste lucruri, mireasma lui
pierdută în povara florilor ofilite – ceea ce e mort
e mort dar mai rămâne mormântul poți să-ți
imaginezi albul anilor
ofiliți în zăpadă și că o imagine rămâne și poate
renaște trăsăturile ei înzăpezite – că a fost dragostea
dublul joc al unei măști cu ochii deschiși în ochii
închiși și atâtția risipiți și pierduți atâtea fântâni
pentru a asculta o singură fântână un nume
tainic când îți închizi ochii poezia
vieții tale unitatea vieții tale lucrul acesta
nedus până la capăt și care a supraviețuit în tine
din tinerețea ta un nume de sub pleoapele tale
tot ceea ce a cântat vreodată în viața ta acea
moartă tânără veșnic frumoasă masca
de ghips a străinei aș fi vrut
să-ți iau mâinile aș fi vrut să îți spun
este o mare fericire să iubești o moartă care
dintre noi nu privește în el acest ghips
sfărâmat regretul unui vis „aș fi trecut
pe alături de orice”.
Scrie un comentariu