Poeme

Dizabilitatea Anitei

La început i-a plăcut să îngrijească copiii cu dizabilități
și a rămas singură
precum o floare de primăvară în vitrina unui bătrân
anii i-au cusut ochii cu ață roșie
și sânii s-au ofilit de neiubit
acum în casa de piatră de la marginea satului
locuiește o femeie isterică
care pândește copiii și-i sperie
apoi râde în hohote.

*

Zgomot de fundal

Gelatina zorilor încă a rămas pe mustățile pisicii
sunt singur cuc
cu motanul și câinele
cu casa măruntă din vale
fără datorii și fără amulete

doar cu Eve
cu Magic The Gathering
și New World în curând

()

sunt totuși câteva obiceiuri ale inconștientului
menite să-mi modifice ADN-ul

()

terapii în ambuteiaj
nervii sunt cabluri de oțel
devin apatic când discutăm despre obiecte
și îmi lasă gura apă când îți așezi colanții
peste blocurile lipsite de iubire
peste taxiurile galbene
peste duzina de măicuțe franciscane
vibrează destinul deasupra capetelor
sunt fragmente de orgasm risipite-n aer
sunt frânturi de existență primordială.

*

Prefer singurătatea

emoții sedentare

îmi reconstruiești digital
conversațiile de la pizzerie
nu le poți avea pe toate îmi spuneai
întunericul era o cremă de ciocolată
împrăștiată de un copil
și secundele reacționau aidoma elementelor chimice
gesturile reacționau precum un limbaj
dar nu mai eram pe aceeași lungime de undă
taxiurile/ barmanii/ țigăncile
ne-ntrebau dacă ne-am căsătorit
din nou și din nou

()

prefer emoțiile slabe
prefer singurătatea și ginul tonic.

*

Nu vreau

nu vreau să dezamăgesc poeții din cupola bisericii
nu vreau să dezamăgesc râurile din Batia

starea civilă se degradează
uneori cuvintele sunt scoase prea repede din foc

grațierea e o sirenă în putrefacție
și sunetele de pe malul mării
se ascund în cutia toracică

ne despart pagini îngălbenite de ziar
foițe de staniol
negre retușuri la granița dintre vaporos și solid
telepatia este o mireasă din a cărei țeastă iese un miriapod

nu vreau să asigur un echilibru
nu vreau să mai fiu dumnezeu.